Parlamentarii partidului trebuie să se unească în jurul noului premier pentru a pune capăt acestui fiasco care persistă de șase ani.
Comedia s-a încheiat. Clovnii s-au retras. Boris Johnson a dat buzna de pe plaja sa din Caraibe pentru a-și revigora potența politică, însă de data aceasta l-a trădat. Cei care-l cunosc cel mai bine s-au cutremurat de groază. În aroganța lui, el a decis totuși că acesta „nu e momentul potrivit”. Piețele financiare s-au înfiorat, iar în dimineața aceasta și-au revenit. Regatul Unit e o democrație parlamentară, nu o democrație a gloatei. Adulții preiau înapoi controlul, scrie THE GUARDIAN, potrivit RADOR.
Acum, când fostul cancelar [ministru de finanțe – n.trad.] Rishi Sunak va fi noul premier, o întrebare mai importantă planează la orizont. Deține el autoritatea necesară pentru a decontamina finanțele publice de scurta aventură în care a încercat să le implice Liz Truss? Faptul că ea a putut produce atâtea pagube în numai șase săptămâni denotă fragilitatea alarmantă a unui guvern modern. Motto-ul lui Sunak – „integritate, profesionalism și răspundere” – nici n-ar fi putut fi mai limpede. Dar stabilitatea depinde de o nouă rundă brutală de reducere a cheltuielilor, programată pe 31 octombrie.
Citeşte şi: Preşedintele german face o vizită surpriză la Kiev – Black News
La rândul ei, aceasta depinde de capacitatea lui Sunak de a-și disciplina majoritatea din Cameră, în condițiile în care el e subminat de statutul său de interimar, de lipsa unui mandat și de cei numai doi ani care ne despart de alegeri. Noul lui cabinet trebuie să fie unul „al tuturor talentelor” [să implice toate facțiunile partidului – n.trad.] și să aibă o singură prioritate. Iar aceea nu este loialitatea față de el ori față de șansele electorale ale partidului, ci calmarea nervilor, restabilirea încrederii în economie și ameliorarea nivelului de trai. Chiar dacă argumentele în favoarea alegerilor anticipate sunt solide, instabilitatea e ultimul lucru de care are nevoie acum economia. Oricum ar fi, cea mai importantă moștenire a lui Sunak va fi aceea că nu i-a cântat în strună electoratului.
Regatul și-a petrecut șase luni torturându-se pe sine în văzul întregii lumi. Istoria ar putea acum să-și suspende judecata. Toate democrațiile fac greșeli, nu în ultimul rând și una care se bucură acum de necazul Britaniei – SUA. Pentru o democrație testul nu înseamnă evitarea greșelilor, ci capacitatea ei de a și le corecta. Discreditarea lui Johnson și prăbușirea lui Truss au necesitat un pic mai mult de un an. SUA au avut nevoie de patru ani pentru se descotorosi de Donald Trump.
Citeşte şi: Zelenski: Sentimentul de înfrângere devine tot mai puternic în Rusia – Black News
Istoria va reține totodată și cum s-a ajuns la acest fiasco. Îndoieli nu există. Rezultatul la limită al referendumului din 2016 pentru Brexit a dezbinat țara, a spulberat Partidul Conservator și i-a redus la tăcere pe laburiști. Aceste fracturi au fost agravate de promovarea de către Johnson a unui „Brexit dur” – un tertip pentru a o răsturna de la putere pe Theresa May. Nesiguranța lui l-a îndemnat să-și epureze cabinetul de cei mai experimentați și competenți miniștri. Ulterior, când parlamentarii conservatori se săturaseră de el, corpul capricios al membrilor de partid a luat-o razna. A ales-o pe Truss.
Cei mai mulți parlamentari conservatori – dacă nu toți – au fost sceptici pe tot parcursul poveștii: sceptici cu privire la Brexit, sceptici cu privire la Johnson și pe de-a-ntregul sceptici în privința lui Truss. Însă ei aveau mâinile legate de forțele populismului de masă, așa cum s-a exprimat el la referendum, la două runde de alegeri generale și la două scrutine pentru șefia partidului. Abia acum s-au hotărât parlamentarii să-și redobândească autoritatea. Democrația britanică afirmă că majoritatea din Cameră și nimeni altcineva decide cine formează guvernul. Procesul a fost unul haotic, dar acum în sfârșit funcționează. Politicii britanice n-are de ce să-i fie rușine de ea însăși.
