Pentru americani, România se află pe drumul ce duce spre Orientul Mijlociu. Baza militară de la Mihail Kogălniceanu a fost folosită mereu în ultimii peste 20 de ani ca punct nodal pentru trupele Statelor Unite.
Președintele Nicușor Dan le-a transmis românilor după atacul concertat al SUA și Israelului asupra Iranului că România „este în deplină siguranță” și „nu se află sub niciun fel de amenințare directă”, iar „instituțiile statului român responsabile de politică externă și securitate monitorizează evoluția situației și iau toate măsurile care se impun”, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Serviciile de intelligence din Europa nu au vorbit încă despre eventualele riscuri din partea unor grupări teroriste asociate organizațiilor islamiste finanțate de Teheran și aflate pe teritoriul Irakului, Libanului, Yemenului, dar cu legături și în lumea occidentală.
„Nu pot fi excluse represalii ale unor celule iraniene adormite în Europa”, spune președintele Comisiei parlamentare germane însărcinate cu controlul serviciilor secrete, Marc Henrichmann.
Iranul a lovit cel puțin patru baze americane din Orientul Mijlociu, ca represalii după atacurile americane și israeliene care au omorât 48 de oficiali iranieni de rang înalt, inclusiv pe liderul suprem, ayatollahul Khamenei.
Ar fi vorba de punctele strategice ale americanilor în zonă:
- Al-Udeid din Qatar, cea mai mare bază militară din regiune;
- baza Al Dhafra din Abu Dhabi, unde sunt staționate trupele americane;
- mai multe rachete balistice au lovit sâmbătă baza aeriană Ali Al-Salem din Kuweit, unde sunt staționate o escadrilă logistică americană și drone de atac MQ-9 Reaper,
- un atac al Gărzilor Revoluționare din Iran a vizat sediul Flotei a Cincea a Marinei americane din Bahrein.
Baza Mihail Kogălniceanu a fost folosită intens în operațiunea Midnight Hammer din iunie 2025
România nu este, însă, în primul cerc al statelor cu baze militare americane pe care Teheranul ar vrea să se răzbune.
Cu toate acestea, în vara anului trecut, Baza Militară Mihail Kogălniceanu a fost folosită intens în operațiunea Midnight Hammer, când, pe 22 iunie 2025, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat că forțele aeriene și maritime americane au atacat mai multe instalații nucleare din Iran.
Statele Unite au transferat în Europa înaintea acestei operațiuni circa 130 de avioane de luptă și de alimentare pentru susținerea celor 7 bombardiere strategice care urmau să lanseze bombele pentru distrugerea programului nuclear iranian.
Potrivit documentelor americane, baza de la Kogălniceanu este considerată „centru logistic și de tranzit” pentru misiunile SUA care se îndreaptă spre Orientul Mijlociu, Asia Centrală și de Sud sau Africa de Nord-Est.
Baza de la Mihail Kogălniceanu a fost dedicată americanilor, după semnarea așa-numitului Acord de acces între România și Statele Unite în decembrie 2005, document care stabilea cadrul amplasării de baze militare americane pe teritoriul țării sau care dădea acces soldaților americani pentru toate categoriile de arme.
Președintele de atunci, Traian Băsescu, spunea că Acordul viza baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu plus cele de antrenament de la Babadag, Cincu şi Smârdan.
În 2007, veneau deja primele trupe permanente trimise de Statele Unite la Kogălniceanu, deși baza mai fusese folosită în 2003 ca punct logistic în al doilea război din Irak.
În 2013, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA la București, Duane Butcher, vorbea despre „utilizarea extinsă” a bazei de la Kogălniceanu pentru transportul trupelor și echipamentelor spre și dinspre Afganistan.
După ce Turcia a anunțat că vrea să cumpere rachetele rusești S-400, americanii au folosit mai puțin baza lor de la Incirlik și s-au orientat mai mult spre România.
Vechea loialitate militară a României față de americani
Baza de la Kogălniceanu, aflată la Marea Neagră, a rămas una românească, dar Bucureștiul ar vrea să o transforme în cea mai mare bază militară NATO în care să fie cazați permanent 10.000 de soldați, inclusiv sau mai ales trupe internaționale, care să asigure frontiera estică a țării.
Deocamdată aici este un punct logistic nodal folosit de americani în toate crizele din Orientul Mijlociu din 2003 încoace.
Apoi, în perioada în care SUA erau interesate de securitatea Europei de Est, Traian Băsescu și George Bush au negociat amplasarea unui scut antirachetă pe teritoriul României. Semnarea acordului final a avut loc însă abia în 2011, în perioada președinției lui Barack Obama.
Motivația inițială a fost că scutul va putea proteja o parte a continentului de un eventual atac al Iranului, care se află la 2.500 de kilometri distanță.
Cu toate acestea, cei mai deranjați s-au dovedit a fi rușii, nu iranienii. Oricum cele două state sunt aliate, iar scutul de la Deveselu este considerat o amenințare pentru ambele, mai ales că în 2023 a fost modernizat și este compatibil cu toate sistemele sofisticate ale NATO.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Rusia l-a considerat încă de la început o armă periculoasă, ofensivă, și i-a criticat pe americani că l-au montat chiar în coasta ei. Oficialii SUA au spus însă mereu că scutul este defensiv. Baza de la Deveselu are trei unități: Baza 99 românească plus două baze americane găzduite de aceasta (baza forțelor navale și cea a Sistemului Aegis Ashore de apărare antirachetă).
România este deci implicată indirect în ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, prin nodul logistic de la baza Mihail Kogălniceanu, de unde pleacă și unde se întorc unele aeronave militare folosite în conflict, și prin scutul antirachetă amplasat special pentru a descuraja Iranul.
Nu e vorba doar de fatalitatea geografiei, a periferiei europene în care se află țara, nu departe de falia Orientului, cât mai cu seamă de vechea loialitate militară a României față de americani, construită sub fostul președinte Traian Băsescu.
În jocul militar împotriva Iranului, Statele Unite au folosit și alte baze militare europene. Poate, de aceea, doar Franța și Spania au fost vehemente împotriva loviturilor date Iranului: premierul Pedro Sanchez a condamnat atacurile SUA și israeliene asupra Iranului, definindu-le ca „acțiuni militare unilaterale”, care alimentează escaladarea și fac ordinea internațională „mai incertă și ostilă”; în vreme ce Emmanuel Macron a declarat că izbucnirea războiului are „consecințe grave” pentru securitatea internațională și a cerut o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate ONU.
De partea cealaltă, Rusia, China și Turcia s-au alăturat direct și furios Iranului, arătând că alianțele autocraților contează.
