România este statul din Uniunea Europeană în care angajații singuri, fără copii, păstrează cea mai mică parte din salariul brut, după plata taxelor și contribuțiilor obligatorii, arată o analiză Euronews, citată de Mediafax, pe baza datelor Eurostat.
Potrivit acestor date, 41,5% din câștigul brut al unui angajat român ajunge la stat sub formă de impozit pe venit și contribuții sociale — cel mai ridicat procent din UE. Media europeană este de 29,1%.
Vezi și: Destinații de vacanță care îți schimbă viața
Cifra trebuie însă citită cu o precizare importantă. Procentul de 41,5% reprezintă ce se reține din fluturașul angajatului, nu costul total al muncii suportat de angajator. Iar aici România se află într-o situație atipică față de majoritatea statelor din comparație.
Până în 2018, contribuțiile sociale din România – la pensii (CAS) și sănătate (CASS) – erau împărțite între angajat și angajator, la fel ca în majoritatea statelor UE folosite în această comparație (Germania, Franța, Belgia etc.).
Prin OUG 79/2017, adoptată de guvernul condus de Mihai Tudose, la inițiativa PSD condus de Liviu Dragnea, toate aceste contribuții au fost mutate integral în sarcina angajatului, iar angajatorii au fost scutiți de contribuția lor directă. Ca să nu scadă venitul net al angajaților, salariile brute au fost majorate corespunzător (teoretic cu circa 20%), astfel încât costul total pentru angajator să rămână, în linii mari, neschimbat.
Efectul acestei reforme este că, în statisticile care compară „salariul brut” cu „salariul net”, România arată o pondere foarte mare a taxelor, pentru că toată contribuția, inclusiv partea care în alte țări e plătită separat de angajator, apare acum concentrată pe fluturașul angajatului. În Germania, de exemplu, o parte din contribuțiile sociale nu apare deloc în calculul brut-net al salariatului, pentru că angajatorul o plătește separat, în afara salariului brut raportat.
Cu alte cuvinte: procentul de 41,5% nu spune neapărat că munca e taxată mai aspru în România decât media UE, ci că în România taxarea muncii este vizibilă integral pe salariul angajatului, în timp ce în alte state o parte e „ascunsă” în costurile angajatorului. Economiștii numesc măsura relevantă pentru comparații corecte „tax wedge” (pana fiscală): diferența dintre costul total al muncii pentru angajator și salariul net al angajatului. Aceasta ar trebui calculată raportat la costul salarial total, nu doar la salariul brut al angajatului.
La polul opus se află Cipru, unde aceste rețineri însumează doar 15,1% din venitul brut. Grecia ocupă locul al doilea în clasamentul celor mai reduse rețineri, cu 17%.
După România, cele mai ridicate ponderi ale taxelor și contribuțiilor sunt înregistrate în Lituania, cu 39,1%, Belgia, cu 37,6%, Slovenia, cu 36,9%, Germania, cu 34,8%, Danemarca, cu 34% și Ungaria, cu 33,5%.
Peste media europeană se situează și Luxemburg, cu 32,6%, precum și Croația, cu 31,5%. În schimb, mai multe state au o povară fiscală sub 25% din salariul brut. Printre acestea se numără Cehia, Irlanda, Portugalia, Spania, Bulgaria, Malta, Estonia, Italia, Suedia și Slovacia.
Dintre cele mai mari patru economii ale Uniunii Europene, Germania are cea mai ridicată pondere a taxelor și contribuțiilor aplicate salariilor, respectiv 34,8%. La polul opus se află Spania, cu 22,1%. Franța înregistrează un nivel de 26,2%, iar Italia de 24,1%.
Analiza arată că statele din sudul Europei tind să aibă o povară fiscală mai redusă asupra salariilor. În schimb, niveluri mai ridicate sunt întâlnite frecvent în Europa Centrală și de Est. În Europa de Vest, situația este mai variată, în timp ce țările nordice și baltice înregistrează diferențe semnificative între ele.
Situația se schimbă considerabil în cazul familiilor cu copii. Pentru familiile în care un singur părinte lucrează și întreține doi copii, media europeană a taxelor și contribuțiilor scade la 8%. În România, însă, această categorie continuă să suporte cea mai mare povară fiscală din Uniunea Europeană, de 33,4%.
Lituania ocupă locul al doilea, cu 23,8%, la aproape zece puncte procentuale în urma României. Doar Ungaria, Slovenia, Finlanda și Danemarca mai depășesc pragul de 20%. În Grecia și Polonia, venitul net depășește salariul brut în cazul unor astfel de familii. Acest lucru este posibil datorită alocațiilor și facilităților fiscale acordate pentru copii.
Situația se schimbă considerabil în cazul familiilor cu copii. Pentru familiile în care un singur părinte lucrează și întreține doi copii, media europeană a taxelor și contribuțiilor scade la 8%. În România, însă, această categorie continuă să suporte cea mai mare povară fiscală din Uniunea Europeană, de 33,4%.
Lituania ocupă locul al doilea, cu 23,8%, la aproape zece puncte procentuale în urma României. Doar Ungaria, Slovenia, Finlanda și Danemarca mai depășesc pragul de 20%. În Grecia și Polonia, venitul net depășește salariul brut în cazul unor astfel de familii. Acest lucru este posibil datorită alocațiilor și facilităților fiscale acordate pentru copii.
Germania înregistrează cea mai mare diferență între un angajat singur și o familie cu doi copii susținută de un singur salariu. Ponderea taxelor și contribuțiilor scade de la 34,8% la doar 0,2%. În ambele situații, salariul brut anual este de 47.514 euro. Totuși, familia cu doi copii rămâne cu un venit net de 47.424 de euro. Un angajat singur încasează 31.000 de euro net. Diferența ajunge astfel la 16.424 de euro pe an.
În cazul familiilor în care ambii părinți lucrează și au doi copii, nivelul taxelor și contribuțiilor este mai redus decât pentru persoanele singure în toate statele membre, cu excepția Greciei. În Polonia, diferența este de 11,5 puncte procentuale. În Grecia, cele două categorii sunt taxate la același nivel.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Economistul Alex Mengden, de la Tax Foundation, afirmă că nivelul taxării muncii trebuie analizat în ansamblu, nu doar prin prisma impozitului pe venit. Acesta explică faptul că unele state se bazează mai mult pe contribuțiile sociale, iar altele pe impozitarea directă a veniturilor.
Potrivit specialistului, deși Danemarca apare printre țările cu cea mai ridicată impozitare prin impozitul pe venit, în Polonia contribuțiile sociale reprezintă cea mai mare parte a poverii fiscale asupra muncii.
Datele provin din statisticile Eurostat pentru anul 2025, publicate la jumătatea anului 2026 și analizate de Euronews. Clasamentul compară salariul brut anual cu venitul net rămas după plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii.
Analiza are ca punct de referință un angajat singur, fără copii, care câștigă salariul mediu din fiecare stat. Studiul include însă și comparații pentru alte tipuri de gospodării, pentru a evidenția impactul facilităților fiscale acordate familiilor.
This post was last modified on 04/07/2026 18:43 18:43