Extinderea UE în ultimele decenii a contribuit, fără îndoială, la recuperarea puterii sale geopolitice. Astăzi, însă, marea problemă pentru UE este decalajul care pare să existe între membrii acesteia în ceea ce privește acquis-ul european. Mai sunt statul de drept și cultura juridică un punct de referință și o verigă de legătură pentru marea familie europeană? Exemplul României oferă un răspuns mai degrabă pesimist.
În urmă cu câteva zile, omul de afaceri israelian Beny Steinmetz a sosit în vizită în Cipru, dar un mandat european de arestare românesc a devenit motivul reținerii sale provizorii. Unul dintre multele cazuri de cooperare între organele de urmărire penală, s-ar putea presupune. Dar cazul Steinmetz ascunde în el o problemă mai profundă și mult mai fundamentală, aceea a respectării drepturilor și a calității justiției în unele dintre noile țări membre ale UE.
La 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană. Așteptările locuitorilor țării erau uriașe. Un val de entuziasm cuprinsese de la un capăt la altul mult încercata fostă republică socialistă. 16 ani mai târziu, unul dintre principalii piloni ai democrației din țară, justiția, pare să fie încă grav bolnavă.
În ciuda instrumentelor și mecanismelor pe care UE le-a pus la dispoziție României, corupția, precum și dependența justiției de interesele economice și politice, sunt cele mai mari și cele mai persistente probleme spinoase pentru armonizarea pe fond a țării cu restul Europei.
Potrivit indicatorilor Transparency International pentru 2020, România s-a clasat pe primele locuri în privința corupției, iar un an mai târziu, în mai 2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a exprimat profunda îngrijorare față de o serie de – așa-zis – reforme juridice, care au reprezentat în esență un regres în ceea ce privește independența Justiției și o abatere semnificativă de la dreptul european.
Condamnarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului
În iulie 2018, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție din România, Laura Codruța Kövesi, a fost revocată din funcție, la cererea ministrului – de atunci – al Justiției. Motivul a fost opoziția publică a lui Kövesi față de legislația introdusă de Guvernul României, deoarece aceasta slăbea și mai mult independența magistraților. Destituirea lui Kövesi a provocat un val de reacții, dar și îngrijorare în comunitatea internațională, care a urmărit intervenția brutală a puterii politice în fundamentele Justiției. În decembrie 2018, Kövesi a făcut apel la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, susținând că țara ei i-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare, precum și dreptul la un proces echitabil. La 5 mai 2020, Curtea decide în unanimitate că România a încălcat – și chiar în mod grav – aceste drepturi fundamentale. Forța cu care și-a înfruntat persecutorii a ajutat-o să devină prima femeie șefă a Parchetului European.
Fabrică de emitere a mandatelor europene
Pe lângă faptul că este o „Mecca” a corupției și că are o justiție dependentă de interese, România își revendică și titlul de „campioană” la emiterea mandatelor europene de arestare. Într-un singur an doar, în 2019, a emis 1.373 de mandate europene de arestare, pe locul doi după Polonia. Dintre acestea, mai puțin de jumătate (655) au fost executate, fapt care indică neîncrederea celorlalte state față de hotărârile judecătorești și urmăririle penale desfășurate în țară.
Cazul Steinmetz va fi judecat în curând de către justiția cipriotă, care nu poate închide ochii nici la istoricul încărcat al României, și nici la numărul mare de decizii și dovezi care demonstrează că Steinmetz a căzut victima unei făcături judiciare din motive politice. La această concluzie a ajuns raportul realizat în acest sens de Interpol, care a decis să retragă Notificarea Roșie pe care o emisese, anulând solicitarea României (lucru care se întâmplă rar). De notat că Grecia, prin decizia instanței competente, nu numai că a refuzat extrădarea lui Steinmetz, dar a subliniat că Steinmetz a fost privat de dreptul la un proces echitabil, precum și că există un risc grav de discriminare, tratament inuman și degradant, în cazul în care este predat autorităților române. Decizia Justiției elene a fost luată în urma unei cercetări amănunțite și a mai multor scrisori adresate autoritățile române, care se pare că au trimis răspunsuri insuficiente și neconvingătoare. În cazul Italiei, autoritățile au luat măsuri și mai drastice împotriva mandatului emis de România. Ei l-au anulat în practică, informând chiar autoritățile române cu privire la anularea inclusiv a notificării aferente din sistemul italian de alertă, pentru ca pe viitor să nu existe nicio perturbare a deplasărilor lui Steinmetz în Italia.
Provocările cu care se confruntă Europa sunt multiple și complexe. Ele se referă la viitorul său politic, bunăstarea sa socială și dezvoltarea sa economică. Cu toate acestea, cele mai importante sunt cele legate de coeziunea acesteia. Aprofundarea și armonizarea membrilor săi cu principiile și valorile sale, cu cultura juridică europeană va fi decisivă pentru perioada următoare. Să nu uităm că acest caz a lui Steinmetz nu este un „păcat de tinerețe” al unuia dintre membrii Uniunii. Este o amenințare permanentă, structurală, la adresa temeliilor sale.