La 20 de ani după bombardamentele NATO asupra Belgradului în martie 1999, exerciţiul comun ruso-sârb ‘Slavianski şcit’ (‘Scutul slav’) pe teritoriul Serbiei, precum şi achiziţia sistemului de rachete sol-aer Panţîr-S1 cu rază scurtă de acţiune (20 km) arată o apropiere foarte clară între cele două ţări, notează într-un comentariu apărut luni publicaţia franceză La Tribune, potrivit agerpres.
Aceste două noi evenimente ‘sună ca o revanşă a Serbiei – şi într-o anumită măsură a Rusiei – asupra NATO’, susţine un expert occidental, citat de publicaţia menţionată.
Citeşte şi: McDonald’s îşi dă afară directorul general
Preşedintele sârb Aleksandar Vucic şi-a propus chiar să denumească aceste dispozitive cu numele piloţilor iugoslavi ucişi în luptele împotriva NATO în 1999.
Serbia a cumpărat, de asemenea, în această vară, sisteme de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acţiune franceze Mistral 3 (MBDA).
După Turcia, Rusia intenţionează la rândul său să îşi consolideze poziţia în Balcani, comentează sursa citată.
Panţîr-S1 urmează să fie livrat la începutul anului 2020, dar deja personalul sârb a fost instruit şi a putut participa la manevrele bilaterale (23-20 octombrie) pentru a-şi perfecţiona pregătirea.
Prima etapă a avut loc în septembrie la Centrul de formare şi de aplicare a tehnicilor de luptă a Forţelor aerospaţiale ruse în regiunea Astrahan din Rusia. Acest antrenament în două etape a avut succes, având în vedere că trupele sârbe au doborât două ţinte la exerciţiile din 25 octombrie. Aceasta este prima oară când Moscova desfăşoară sisteme Panţîr-S1 în străinătate.
Serbia, care şi-ar dori şi sisteme antiaeriene ruse S-400, este în prezent pe cale să-şi modernizeze un lot de MiG-29 (între 6 şi 10), care i-au fost vândute se pare de Belarus.
În timpul bombardamentelor NATO, un F-117 ‘invizibil’ a fost doborât de apărarea antiaeriană sârbă, dar aceasta nu a putut să împiedice raidurile aeriene asupra trupelor sale şi asupra Belgradului.
În opinia jurnaliştilor de La Tribune, este evident că Belgradul îşi consolidează alianţa cu Moscova, punând accent pe apărarea sol-aer, una dintre capacităţile de excelenţă ale industriei de armament rusesc şi clar văzută de Serbia ca o capacitate de a bloca accesul în spaţiul său aerian. Acesta este motivul pentru care sârbii vor să cumpere una sau două baterii S-400, din care un sistem complet a fost desfăşurat la baza aeriană sârbă Batajnica, ca parte a manevrelor sârbo-ruse.
Belgradul a luat în principiu o decizie în privinţa S-400, dar nu are bani suficienţi pentru o astfel de achiziţie. ‘Această poziţie nu surprinde, deoarece Serbia şi-a exprimat interesul pentru S-350 încă din 2013’, afirmă expertul citat de La Tribune.
Între timp, Rusia negociază cu Turcia vânzarea unor sisteme suplimentare de S-400, din care o primă tranşă a fost cumpărată de Ankara în pofida protestelor Washingtonului, conform declaraţiilor făcute pentru Interfax de către şeful societăţii publice ruse responsabile cu exporturile de arme, Rosoboronexport, Aleksandr Miheiev.
Citeşte şi: Margrethe Vestager: UE nu are nevoie de campioni industriali ‘cocoloşiţi’
Acest anunţ intervine în timp ce Rusia şi Turcia afişează o apropiere spectaculoasă, al cărei ultim exemplu este acordul încheiat de preşedinţii Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdogan privind retragerea forţelor kurde din nord-estul Siriei şi controlul comun al unei mari părţi a graniţei turco-siriene.
Turcia a început să primească sisteme S-400 în iulie în cadrul unui contract estimat la 2,5 miliarde de dolari. ‘Acest contract a fost pus în aplicare înainte de termenul stabilit’, a spus Aleksandr Miheiev, în cadrul primului forum ‘Rusia-Africa’, organizat la Soci (sud). El a spus că aviaţia rusă a efectuat 72 de zboruri pentru a transporta componentele S-400 în Turcia.
Achiziţionarea de către Turcia, ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice, a acestor sisteme de apărare antiaeriană ruseşti a generat îngrijorare în cadrul NATO, iar Statele Unite au sistat furnizarea de avioane de lupta de tipul F-35 Ankarei, după o serie de avertismente că aceste echipamente nu sunt compatibile cu cele ale Alianţei Nord-Atlantice din care şi Turcia face parte.
