E încă prea devreme pentru a putea descurca ițele arestării lui Pavel Durov, director executiv și cofondator al serviciului de mesagerie criptată Telegram. Guvernul francez l-a inculpat pentru complicitate la distribuirea de imagini cu abuz sexual de copii, pentru ajutarea crimei organizate și pentru refuzul ordinelor legale de a-i preda informații poliției. Persistă încă multe întrebări referitor la ce implicare ar fi putut avea Durov în afară de a administra efectiv Telegram, pe care Charlie Warzel de la revista The Atlantic l-a caracterizat drept „platforma favorită a multor activiști, escroci cu criptomonede, traficanți de droguri, teroriști, extremiști, influencer-i interziși și adepți ai teoriilor conspirației”, scrie THE WASHINGTON POST, potrivit stiripesurse.ro.
În schimb nu e prea devreme pentru a discuta despre implicațiile acestui fapt asupra liberei exprimări, întrucât ne luptăm deja de ani cu problemele ridicate de servicii precum Telegram – și o vom mai face mulți ani.
Citeşte şi: Președintele României vine la Chișinău – Stiripesurse.md
Când am început eu să scriu pe internet, acum mai bine de 20 de ani, presupuneam la fel ca ceilalți blogger-i că e un spațiu liber și deschis în care se poate întâmpla orice. „Internetul interpretează cenzura drept avarie și tinde să-și creeze făgaș pe lângă ea”, ne spuneam unul altuia, nu fără bucurie. Apoi, deja avansați bine în era rețelelor sociale, conducerea Twitter proclama mândră că firma ei face parte din „facțiunea liberei exprimări din partidul liberei exprimări”.
Însă când internetul a intrat în al treilea său deceniu amploarea și întinderea lui au ajuns să favorizeze niște actori extrem de răi, de la troli la rasiști și de la pedofili la traficanți de droguri. Unii s-au scandalizat și au cerut să se pună biciul pe toată această hărmălaie periculoasă – și astfel ajungem la Pavel Durov.
The Associated Press transmite că Franța afirmă că Telegram a „refuzat să le pună anchetatorilor la dispoziție informații și documente, conform legii”. Potențialul ca moderarea laxă și mesajele criptate să ajute la înfăptuirea unor crime abjecte constituie o problemă reală pentru facțiunea liberei exprimări din partidul liberei exprimări: platformele pe care discursul nu este filtrat sunt și platformele pe care e mai ușor să spui, și să faci, lucruri antisociale. Evident că aceasta a fost dintotdeauna o problemă asociată liberei exprimări, numai că internetul le-a oferit celor rău intenționați ocazii pe care înainte nici nu ni le-am fi putut imagina.
Și astfel a apărut o presiune concertată asupra instituțiilor pentru a cenzura, pentru a obliga platformele să-i predea statului datele utilizatorilor și pentru a măslui algoritmii astfel încât să dirijeze conversațiile în direcții mai acceptabile pentru societate. Dacă aperi libertatea de a spune lucruri negative – în privat sau public – vei întâmpina inevitabil întrebarea: „De ce ai vrea să ajuți asemenea oameni?” Servicii precum Telegram, unde conversațiile pot face discursul rău să se transforme în fapte rele, fac răspunsul chiar și mai dificil.
Dar un răspuns există, iar acela este că întrebarea în sine e greșită. N-ar trebui să întrebăm de ce ar vrea cineva să ajute niște criminali (fiindcă nu vrem!), ci dacă merită să ne sacrificăm noi libertățile pentru a-i înlesni guvernului oprirea acelor criminali. Iar Carta Drepturilor i-a răspuns deja acestei întrebări cu un răsunător „Nu”, care rămâne în continuare răspunsul corect, chiar și după mai bine de 200 de ani.
Dacă le permiți oamenilor să spună orice, vei vedea și o grămadă de mizerie izvorâtă din ură, dar vei vedea și dezbateri robuste care ne consolidează democrația. Dacă le permiți blogger-ilor să speculeze despre orice le trece prin cap, vei descoperi că ei generează o mulțime de aberații – dar și că reprezintă un mecanism util de control al instituțiilor care nu-și fac treaba cum trebuie. Dacă întreții spații în care oamenii de rând pot vorbi orice vor la adăpost de ochii iscoditori ai statului, îi vei îngreuna guvernului democratic prinderea infractorilor, dar concomitent îi vei îngreuna și guvernului despotic reprimarea activiștilor politici.
E tentant să spui că, nu, nu le vom permite decât guvernelor bune să întrebuințeze asemenea puteri, doar în scopuri bune. Că de fapt nu ne sacrificăm cu adevărat o libertate importantă, ci doar acele tipuri de libertate pe care nimeni nu ar trebui să le aibă. Că nu facem de fapt nimic altceva decât să șlefuim muchiile cele mai sălbatice ale internetului, în vreme ce lăsăm spațiu din belșug pentru înflorirea oricărui fel de discurs corect.
Dar chiar dacă poate nu e doar un pas mic de la reprimarea Telegramului la un stat polițienesc de tip chinezesc în toată puterea cuvântului, există inevitabil un sacrificiu aici: când sunt utilizate asemenea puteri se poate abuza de ele. Și până și guvernele democratice s-a întâmplat deja s-o facă, atunci când au decis că o situație considerată de urgență – comunism, terorism, pandemie – ne impunea să renunțăm la o parte din libertățile noastre în numele vânării unor oameni răi.
Inevitabil, acele concesii le regretăm ulterior. Coincidența face că la scurt timp după arestarea lui Durov directorul executiv al Meta, Mark Zuckerberg, a publicat o scrisoare deschisă adresată unei comisii de anchetă a Camerei Reprezentaților a SUA. El admite astfel cu regret că administrația Biden a pus presiune pe Meta pentru a cenzura dezinformarea în cursul pandemiei și că Meta a și procedat astfel în unele cazuri, deși Zuckerberg își asumă deplina răspundere pentru acele decizii. Nu încape îndoială că administrația a gândit că astfel îi ajută pe oameni, dar în cele din urmă Facebook, deținut de Meta, a sfârșit prin a înăbuși speculații rezonabile despre originea virusului – alături de o poveste absolut reală despre laptopul lui Hunter Biden, chiar în ajun de alegeri.
Un preț mic, sunt convinsă că ar conchide mulți dintre cititorii mei, mai ales dacă l-au votat pe Joe Biden. Însă ia gândiți-vă cum ar putea folosi Donald Trump asemenea puteri – iar apoi gândiți-vă ce ar putea face guverne chiar și mai rele cu astfel de puteri tot mai extinse asupra utilizatorilor de Telegram. Motiv din care decidem din nou și din nou că-i mai bine să-i legăm mâinile statului: nu fiindcă ne-am teme de ce le-ar face el criminalilor, ci pentru că ne temem de ce-ar putea ajunge în cele din urmă să ne facă nouă.