O porţiune de gheaţă cu o dimensiune asemănătoare Londrei Mari – care cuprinde Londra şi zona metropolitană înconjurătoare – a dispărut de la baza calotei glaciare din Antarctica între anii 2010 şi 2016, conform unui studiu realizat de cercetători britanici, citat luni de Press Association, potrivit agerpres.
Zona de gheaţă subacvatică de 1.463 de kilometri pătraţi de la baza calotei glaciare din Antarctica s-a topit sub influenţa curenţilor de apă mai caldă.
Citește și: În ciuda lui Trump. Peste 1200 de migranți au plecat în convoi spre granița SUA
Oamenii de ştiinţă au demonstrat modul în care marginile imensei calote glaciare se retrag în urma eroziunii. “Studiul nostru oferă dovada clară a faptului că retragerea se întâmplă de-a lungul calotei glaciare din cauza topirii bazei în ocean, şi nu doar în cele câteva locuri care au fost cartografiate anterior”, a declarat dr. Hannes Konrad, cercetător la Universitatea din Leeds.
Descoperirea a fost făcută în urma monitorizării satelitare a “liniei de împământare”, limita la care baza calotei glaciare părăseşte fundul oceanului şi începe să plutească.
Aceste linii se află de obicei la o adâncime de un kilometru sau mai mult sub nivelul oceanului şi sunt inaccesibile chiar şi submersibilelor de mare adâncime.
“Această retragere a avut un impact imens asupra gheţarilor de pe uscat deoarece desprinderea de fundul apei elimină frecarea, ceea ce îi face să ia viteză şi contribuie la creşterea nivelului apelor”, a adăugat Konrad.
Citește și: Șeful EPA este luat în colimator de Casa Albă. Asupra lui planează o suspiciune imobiliară
Potrivit observaţiilor, fenomenul de retragere a “liniei de împământare” a fost unul extrem în opt dintre regiunile în care plutesc cei mai mari 65 de gheţari din calota glaciară, au notat oamenii de ştiinţă. În aceste zone, gheaţa s-a retras cu peste 125 de metri pe an.
Cele mai importante astfel de schimbări au fost observate în Antarctica de Vest unde peste o cincime din calota glaciară s-a retras de pe fundul oceanului într-un ritm mai rapid decât cel al deglaciaţiei.
Mişcările au fost monitorizate cu ajutorul satelitului CryoSat-2 al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) de-a lungul a 16.000 de kilometri de coastă.
CryoSat-2 este conceput pentru măsurarea schimbărilor survenite în grosimea calotei glaciare, însă informaţiile pe care le transmite pot fi interpretate pentru evaluarea schimbărilor orizontale, la nivelul “liniei de împământare”.
Echipa de cercetători, ale căror concluzii sunt publicate în jurnalul Nature Geoscience, a detectat şi unele comportamente neobişnuite. În timp ce fenomenul de retragere a “liniei de împământare” a gheţarului Thwaites s-a accelerat, în cazul gheţarului Pine Island, aflat în apropiere, acesta a stagnat. “Aceste diferenţe scot în evidenţă natura complexă a instabilităţii calotei glaciare, iar detectarea lor ne ajută să identificăm zonele ce merită să fie cercetare în amănunţime”, a explicat Konrad.
