Primăria Veneţiei a anunţat că este în căutare de noi gondolieri. Cerinţele postului includ vârsta de 18 ani sau peste, studii liceale, cunoaştere a înotului şi deţinerea unui certificat medical care dovedeşte „o constituţie sănătoasă şi robustă”.
Dar procesul de aplicare nu este o chestiune simplăm scrie The Guardian, potrivit stiripesurse.
Citește și: Kievul anunţă că vrea să oblige Moscova, prin ofensiva în Rusia, la negocieri ‘echitabile’
În primul rând, gondolierii în devenire trebuie să se înscrie la un curs de formare – Arte del Gondoliere sau Arta Gondolierului. Ei vor fi eligibili pentru aceasta doar dacă dovedesc că pot vâsli sau cel puţin dau semne că au ceea ce este necesar pentru a-şi dezvolta abilităţile.
„A putea mişca gondola este cel mai important lucru”, a spus Andrea Balbi, preşedintele asociaţiei de gondolieri din Veneţia. „Procesul de preselecţie ne ajută să înţelegem acest lucru şi apoi încep formarea”.
Procesul de formare este la fel de riguros. Stagiarii trebuie să urmeze 30 de ore de lecţii teoretice, timp în care vor învăţa echivalentul pe căi navigabile al codului rutier. Acestora le vor fi predate, de asemenea, engleză şi franceză şi vor învăţa despre istoria, arta şi cultura Veneţiei, cu un accent deosebit pe modul în care a fost construit oraşul şi rutele sale de apă. Apoi ei se vor avea 10 ore de pregătire practică, care implică vâslirea într-o gondolă cu o singură vâslă, sub îndrumarea unui maestru gondolier.
Profesia de gondolier a fost un pilon al Veneţiei din 1094. Timp de secole, vasele lungi de 11 metri au fost principala formă de transport în oraş, transportând eşaloanele inferioare ale societăţii, înainte de a deveni o opţiune şi pentru aristocraţi când modul lor preferat. de transport – cel cu cai – a fost interzis pe străzile înguste în secolul al XIV-lea. În secolul al XVI-lea, în Veneţia erau aproximativ 10.000 de gondole.
Astăzi, există doar 433 de gondolieri. Profesia era odinioară exclusiv masculină, dar acum profesia este deschisă oricui este cetăţean al UE. Giorgia Boscolo a devenit prima femeie gondolier în 2009, iar astăzi sunt 14 femei.
Cu aproximativ 30 de milioane de vizitatori pe an, gondolierii sunt foarte căutaţi în Veneţia. Dar găsirea de noi recruţi înseamnă mai puţin despre a servi unui număr imens de turişti şi mai mult despre menţinerea profesiei, potrivit lui Balbi.
„Există o schimbare de generaţie: oamenii se pensionează şi trebuie înlocuiţi”, a spus el. „Aşa că facem cursurile de formare ori de câte ori este nevoie. Oamenii care aplică pentru această meserie o fac pentru că sunt îndrăgostiţi de Veneţia şi sunt convinşi că duc mai departe tradiţiile gondolei şi ale oraşului”, a precizat el.
Gondolierii au luptat adesea pentru a-şi păstra profesia intactă. Când Veneţia a introdus un serviciu public de autobuze pe apă cu motor în anii 1880, gondolierii au avut prima grevă. Astăzi, gondolierii protestează adesea faţă de taxiurile pe apă şi faţă de bărcile cu motor, susţinând că conducerea lor nesăbuită reprezintă un risc şi că produc valuri care zguduie ambarcaţiunile mai mici.
Balbi este gondolier de 30 de ani. De-a lungul timpului, el a asistat la creşterea turismului şi la nevoile în schimbare ale pasagerilor care se îmbarcă pe barca lui.
„De obicei descoperi că cei tineri vor doar să-şi facă selfie-uri”, a spus el. „Familiile sau persoanele de peste 30 de ani sunt cele care manifestă mai multă curiozitate faţă de oraş şi vor să cunoască istoria lui şi cum a fost construit”, adaugă el.
Citește și: Poliția înăsprește măsurile de control pe întreg teritoriul țării pentru a responsabiliza șoferii
Atat de entuziast a fost un grup de chinezi care făceau selfie-uri pe o gondola in decembrie anul trecut, încât nu au reuşit să ţină seama de cererea gondolierului de a se aşeza, dezechilibrând nava şi căzând peste bord.. Gondolierul, care încercase o manevră dificilă în timp ce naviga cu barca pe sub un pod din apropierea pieţei San Marco, a ajuns şi el în apă înainte de a se grăbi să-şi salveze pasagerii.
Balbi a precizat că cursanţii vor fi învăţaţi şi cuvinte cheie în limbi non-europene pentru a evita ca astfel de incidente să se repete.
Cursul costă peste 1.000 de euro.