Se poate Europa lipsi de gazul american?

Prezentat drept o soluție în locul gazelor venite de la Moscova, GNL-ul venit din Statele Unite a instaurat o nouă dependență strategică pentru UE. Totuși, europenii dispun de instrumente pentru a-și construi autonomia, scrie „Liberation” (Franța).

Ar fi trebuit să fie „freedom gas”, „gazul libertății”. Lăudat de industriași și de oficialii americani, acesta urma să permită Europei să iasă din dependența de gazele rusești. Și să îi ofere primului producător mondial de petrol și gaze, după revoluția șisturilor, posibilitatea de a-și securiza un client solvabil, dispus să plătească și să își asume angajamente pe termen lung, potrivit stiripesurse.

Citește și:  FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova 

De la invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, gazul natural lichefiat (GNL), adus din Statele Unite pe calea apelor, s-a impus ca alternativă la gazul rusesc, ale cărui venituri alimentează bugetul Kremlinului și, implicit, finanțează războiul din Ucraina.

60% din importurile de GNL ale UE

Accelerarea este impresionantă. Între 2021 și 2025, Uniunea Europeană a crescut de aproape patru ori importurile de GNL american, de la 21 de miliarde de metri cubi la 81 de miliarde de metri cubi anul trecut, potrivit Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA). Aceasta reprezintă aproape 60% din importurile sale de GNL provenite din Statele Unite și aproximativ un sfert din importurile totale de gaz (GNL și ggaz metan prin gazoducte).

Cei Douăzeci și Șapte sunt, de asemenea, mari clienți ai petrolului american – în 2024, Statele Unite au reprezentat 13,4% din totalul importurilor de petrol ale UE, potrivit platformei specializate în materii prime Kpler –, însă angajamentele nu sunt de aceeași natură: petrolul nu este achiziționat prin contracte pe termen lung, spre deosebire de gaz, iar furnizorii alternativi sunt mai numeroși.

Dependența Europei de gazul american ar putea deveni și mai puternică în cazul aplicării acordului comercial de la Turnberry, semnat vara trecută de Bruxelles și Washington în plin război al tarifelor vamale, dar al cărui proces de ratificare tocmai a fost suspendat de Parlamentul European.

„Dependență strategică”

În schimbul reducerii taxelor vamale la 15% pentru exporturile europene către Statele Unite, UE se angaja să achiziționeze din SUA GNL, petrol și produse nucleare în valoare estimată la 750 de miliarde de dolari în următorii trei ani. Dacă acest acord, precum și alte parteneriate anunțate între timp, s-ar concretiza, între 75 și 80% din importurile de GNL ale blocului ar putea proveni din Statele Unite până în 2030, potrivit modelărilor IEEFA. Acest lucru ar închide UE într-o dependență pe termen lung, îndepărtând-o totodată de ambițiile sale de decarbonizare.

În paralel, la sfârșitul lui 2025, eurodeputații și statele membre au aprobat un regulament care pune capăt contractelor de gaze cu Rusia cel târziu în noiembrie 2027. Între timp, Statele Unite au devenit primul exportator mondial de gaz natural lichefiat, marii câștigători ai acestei reorientări. „Virajul făcut pentru a ne îndepărta de gazul rusesc a sporit dependența strategică a Uniunii Europene de GNL-ul american”, afirmă răspicat Ana Maria Jaller-Makarewicz, analistă la IEEFA.

„Șantaj energetic”

Însă obsesia președintelui Donald Trump pentru anexarea Groenlandei, care amenință de facto integritatea teritorială a UE, șantajul său cu noi taxe vamale și numeroasele sale răzgândiri au pus liderii europeni în fața evidenței: Statele Unite ale lui Trump nu sunt un partener de încredere, ci o putere hegemonică ostilă. Președintele american este gata să instrumentalizeze – să „armeze” – toate dependențele pe care le va identifica în beneficiul SUA și să transforme comerțul cu energie într-o pârghie de negociere cu europenii.

„Administrația Trump manifestă o ostilitate ideologică față de Uniunea Europeană”

„În sfârșit, toată lumea s-a trezit”, ironizează Anne-Sophie Corbeau, specialistă în piețele de gaze și cercetătoare la Center on Global Energy Policy al Universității Columbia (New York), care avertizează de luni de zile asupra riscurilor unei asemenea dependențe. „Până acum, fluxurile de GNL erau dictate în principal de considerente de piață. GNL-ul american nu a venit pentru a salva Europa, ci pentru că se puteau câștiga foarte mulți bani. Ceea ce se schimbă acum este faptul că administrația Trump adaugă o dimensiune geopolitică.”

În raportul său anual publicat la sfârșitul lunii ianuarie, think tank-ul Ember avertizează asupra „riscurilor de șantaj energetic din partea exportatorilor de combustibili fosili” la care ar putea fi expusă Uniunea. „Noi dependențe fosile au apărut odată cu creșterea importurilor de GNL american”, continuă raportul. ”O dependență puternică de un singur furnizor amenință securitatea UE și îi slăbește puterea de negociere în discuțiile geopolitice și în disputele comerciale.”

Reducerea cererii și energiile regenerabile

Pe termen scurt, consideră Anne-Sophie Corbeau, „va fi dificil pentru europeni să se lipsească de GNL-ul american, având în vedere că trebuie să renunțe în același timp și la gazul rusesc”. Dar pe termen mediu, UE dispune de opțiuni.

Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa

În primul rând, prin controlul cererii. Între 2021 și 2024, Uniunea Europeană și-a redus deja consumul de gaze cu peste 20%; ea poate încuraja și mai mult sobrietatea și eficiența energetică prin politicile sale publice sau prin cele ale statelor membre. „Într-o lume în care Europa are un control limitat asupra aprovizionării, cea mai sigură sursă de autonomie strategică rezidă în reducerea cererii finale de energie – folosind eficiența energetică drept instrument de diminuare a expunerii strategice, și nu doar ca element al politicii climatice”, scriu Anne-Sophie Corbeau și colega sa Tatiana Mitrova, într-un articol publicat la sfârșitul lui 2025 în revista The National Interest.

Blocul comunitar trebuie, de asemenea, să accelereze desfășurarea energiilor regenerabile, care „întăresc securitatea energetică și reduc prețurile la electricitate”, insistă Ana Maria Jaller-Makarewicz. Reluând suma prevăzută de acordul de la Turnberry, ea estimează că, dacă țările UE ar investi cele 750 de miliarde de dolari în energii regenerabile, ar putea instala aproximativ 546 de gigawați de capacități combinate, solare și eoliene. Tendința este deja lansată: pentru prima dată în 2025, potrivit Ember, energia eoliană și cea solară au produs în UE mai multă electricitate decât combustibilii fosili.

Pentru a duce la bun sfârșit această accelerare a electrificării, Europa trebuie să-și consolideze capacitățile tehnologice și industriale, pentru a evita înlocuirea unei dependențe de combustibili fosili cu o dependență tehnologică, în primul rând față de China, amintesc însă cercetătoarele de la Columbia.

În cele din urmă, Europa își poate diversifica aprovizionările. În interiorul frontierelor sale – un zăcământ de gaze offshore din largul României urmează să intre în exploatare în cursul anului 2027 – sau prin negocierea de noi contracte cu partenerii săi, în primul rând Norvegia, dar și Algeria. Qatarul reprezintă de asemenea un furnizor alternativ, însă departe de a fi neutru în raport cu afacerile interne ale Uniunii. Doha critică vehement directiva europeană privind obligația de vigilență, care urmărește să impună marilor companii ce operează în UE să corecteze încălcările drepturilor omului și ale mediului din lanțurile lor de aprovizionare, sub sancțiunea unor penalități financiare.

„O formulă care funcționează”

Pentru Ana Maria Jaller-Makarewicz, Uniunea Europeană dispune deja de o „formulă care funcționează”: „Am reușit să scăpăm de o primă dependență, instalată de decenii și bazată pe infrastructuri grele. Europa se află astăzi într-o poziție mai solidă, pentru că a depășit deja o criză și are acum instrumentele necesare pentru a face față alteia”.

Anne-Sophie Corbeau invită, de asemenea, să privim ecuația din cealaltă perspectivă: „Pentru moment, cererea europeană de gaze este ridicată, iar prețurile sunt atractive: piața europeană este foarte importantă pentru producătorii americani.” Mai ales pentru că piața chineză le este închisă de un an. Din cauza războiului comercial dintre Beijing și Washington, China impune din februarie 2025 taxe vamale asupra importurilor de GNL american, blocând de facto fluxurile din Statele Unite. „Un avantaj pentru europeni”, insistă experta. „Aceștia se află, de fapt, într-o poziție de forță.”

This post was last modified on 04/02/2026 17:24 17:24

Tags: gazmoscova
Externe