Stânga se prezintă divizată la alegerile europene; cu atât mai bine?
Pe lângă faptul că permite o dezbatere fructuoasă între formațiuni și aduce mai mulți europarlamentari de stânga decât ar aduce o singură listă (a stângii unite), această competiție va reechilibra în sfârșit ponderea politică
La stânga eșichierului politic francez are loc o dezbatere la mai puțin de cinci luni înainte de alegerile europene. Această dezbatere ar urma să scoată la iveală diferențele reale dintre cele cinci liste probabile (La France insoumise, Partidul Comunist Francez, Partidul Socialist-Piața Publică, Ecologiștii, Partidul Stângii Radicale), scrie LIBERATION, potrivit stiripesurse.ro.
Aspirația unificării este foarte puternică în rândul formațiunilor pe care noi le numim, fără să știm să le definim și să le delimităm, „de stânga”. Aspirația nu a avut ca efect ștergerea diferențelor de abordări. La sfârșitul lunii ianuarie, ne aflăm în faza delicată de alcătuire a listelor, în secretul culiselor. Dacă ar fi fost vorba de alcătuirea unei liste comune, imaginați-vă la ce dispute am fi asistat acum.
Stânga se prezintă divizată la alegerile europene; cu atât mai bine?
Din moment ce nu este vorba de formarea unui guvern sau de obținerea unei majorități naționale, ci de concurență în cadrul unui scrutin proporțional cu un singur tur (europenele), lucrurile sunt clare. Divergențele și convergențele apar și pot fi dezbătute politic.
De exemplu, chestiunea ridicată de François Ruffin (LFI) cu privire la aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană oferă o dezbatere utilă și justificată. Raphaël Glucksmann (PS-Place publique) apără ideea integrării acestei țări. Europa trebuie să-și apere modelul democratic în fața totalitarismului, spune acesta. Pentru François Ruffin, care pune aspectul social pe primul loc, a discuta despre această extindere fără a pune mai întâi problema relocărilor cauzate de aderarea țărilor din Est după căderea zidului este o idee proastă.
Glucksmann și Ruffin nu sunt în total dezacord, dar prezintă priorități diferite (democratice pentru primul, sociale pentru al doilea). Ne putem imagina că viitorul șef al listei PS-Place publique va spune că, dacă Polonia și România nu ar fi fost în UE, producătorii și-ar fi relocat totuși producția acolo, mai ales că salariile ar fi fost și mai mici acolo. Cu toate acestea, remarca lui Ruffin îi reamintește lui Glucksmann că tropismul său democratic nu ar trebui să mascheze ambiția socială a unei liste de stânga. Să sperăm că dezbaterea dintre listele de stânga va continua pe acest ton.
Marie Toussaint, șefa listei Les Ecologistes / Ecologiștii (noul nume al EE-LV), suferă de atonia partidului ecologist într-un mediu politic care îi reduce pe Verzi la o mișcare woke, partizană a „ecologiei punitive”. Este nedrept, dar așa stau lucrurile, iar strategii de partid nu au nimic de-a face cu asta. Vocile care aduc mesajul ecologist în spațiul public (Camille Etienne sau Cyril Dion) nu sunt etichetate ca „ecologiști”. Marie Toussaint îl atacă pe Raphaël Glucksmann cu mai puțină finețe decât Ruffin, care conform sondajelor se află în frunte.
Stânga se prezintă divizată la alegerile europene; cu atât mai bine?
Șefa listei verzilor afirmă că cei din jurul său o sfătuiesc să scoată în evidență profilul „de mare burghez” al fiului filozofului André Glucksmann, dar că ea nu vrea să facă acest lucru. Metodă clasică, și foarte evidentă, de a arăta ipocrit cu degetul… Marie Toussaint îl face totuși „manipulator mediatic” și „ambiguu politic” pe social-democrat. Toate acestea rămân în limitele unei concurențe loiale și abia distorsionate în cadrul aceleiași tabere politice.
Să fim sinceri: dincolo de interesul pe care l-ar putea găsi alegătorii de stânga în a detalia diferențele și soluțiile din listele taberelor lor, avantajul acestei dezbinări fertile este că va trimite în Parlament mai mulți aleși de stânga decât dacă ar fi existat un listă unică și că va reechilibra balanța puterii în Legislativul european.
Într-adevăr, o mare parte a stângii nu mai suportă această situație politică rezultată din ultimele alegeri prezidențiale. Cu cele 22 de procente din 2022 pentru Jean-Luc Mélenchon, care a beneficiat de votul util al unui electorat care dorea s-o elimine în primul tur pe Marine Le Pen, formațiunea LFI a acestuia și grupul său parlamentar sonor și tumultuos domină, chiar zdrobesc dezbaterile privind stânga. Alegerile europene din iunie vor restabili un adevăr partizan mai apropiat de realitatea ideologică a stângii.
Înainte de a lua în considerare recucerirea puterii naționale, stânga trebuie să iasă din alegerile europene cu un echilibru de forțe actualizat, care să rezulte și dintr-un nou context național. Acesta este momentul pentru stânga să-și desfășoare evantaiul de soluții și să se reașeze în teren.
