Un nou studiu publicat în Scientific Reports aruncă lumină asupra consecințelor neurologice pe termen lung ale COVID-19. Cercetătorii au constatat că persoanele care au avut anosmie (pierderea mirosului) în timpul COVID-19 au prezentat modificări ale funcționalității creierului și chiar ale structurii fizice în timpul recuperării.
Acest studiu este printre primele care leagă pierderea mirosului cauzată de COVID-19 de modificări semnificative ale creierului.COVID-19, cauzat de virusul SARS-CoV-2, a fost cunoscut în principal pentru impactul său asupra sistemului respirator, potrivit stiripesurse.
Cu toate acestea, în timp, mulți pacienți, chiar și cei cu cazuri ușoare, au raportat probleme cognitive, cum ar fi probleme de memorie, confuzie și dificultăți de concentrare, ceea ce a ridicat îngrijorări cu privire la efectele virusului asupra creierului.
Simptomele neurologice precum durerile de cap, ceața cerebrală și pierderea mirosului au apărut ca probleme comune pentru supraviețuitorii COVID-19.Anosmia, pierderea mirosului, a devenit unul dintre primele și cele mai recunoscute simptome ale COVID-19, apărând adesea brusc.
În timp ce majoritatea pacienților și-au recăpătat simțul mirosului după câteva săptămâni, unii au prezentat disfuncții olfactive de mai lungă durată. Cercetările anterioare au sugerat, de asemenea, că pierderea mirosului ar putea semnala o implicare neurologică mai largă în boli precum Alzheimer și Parkinson.
Având în vedere caracterul comun al anosmiei în COVID-19 și implicațiile sale potențiale pentru sănătatea creierului, cercetătorii au încercat să analizeze dacă pierderea mirosului în timpul COVID-19 a fost asociată cu modificări măsurabile ale creierului la pacienții care și-au revenit.
„Laboratorul nostru studiază mecanismele neurobiologice care stau la baza comportamentului social complex și a procesului decizional. În timpul pandemiei, a fost foarte dificil să ne oprim activitățile experimentale din cauza restricțiilor de sănătate”, a declarat autorul studiului, Pablo Billeke, de la Centrul de cercetare în complexitatea socială din cadrul Universității pentru dezvoltare din Chile.
„În acest context și având în vedere primele rapoarte privind simptomele neurologice la pacienții afectați de COVID-19, am dorit să contribuim din perspectiva noastră unică la înțelegerea daunelor potențiale cauzate de infecția cu SARS-CoV-2 în sistemul nervos central. Acest lucru ne-a determinat să inițiem acest studiu, în cadrul căruia am evaluat pacienții recuperați din COVID-19 cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică structurală și funcțională în timp ce efectuau sarcini de luare a deciziilor și de control cognitiv, precum și urmărirea evoluției lor cu ajutorul electroencefalografiei.”
Pentru a investiga aceste posibile modificări ale creierului, echipa de cercetare a recrutat 100 de adulți din Santiago, Chile, care s-au recuperat după infecții respiratorii între februarie 2020 și mai 2023. Eșantionul final a inclus 73 de participanți care au avut cazuri confirmate de COVID-19 (participanții rămași au avut infecții respiratorii cauzate de alți agenți, confirmate prin teste PCR negative multiple).
Echipa a utilizat o combinație de teste și scanări ale creierului pe parcursul a două sesiuni pentru a evalua funcția și structura creierului acestor participanți.Participanții au avut vârste cuprinse între 19 și 65 de ani și niciunul nu a avut cazuri severe de COVID-19 care să necesite ventilatoare sau terapie intensivă.
Studiul a exclus în mod specific orice persoană cu tulburări neuropsihiatrice sau leziuni cerebrale grave, asigurându-se că efectele observate ar putea fi legate de infecția lor, mai degrabă decât de condițiile anterioare.În cadrul testelor comportamentale, participanții cu antecedente de anosmie au prezentat un proces decizional mai impulsiv în comparație cu cei care nu și-au pierdut simțul mirosului.
Aceste persoane au avut tendința de a-și schimba alegerile mai rapid după ce au primit feedback negativ, în special în sarcinile care le cereau să învețe și să se adapteze la probabilitățile variabile ale recompenselor. În timp ce această impulsivitate a condus la câștiguri mai mari în sarcinile de luare a deciziilor care implicau schimbarea rapidă a condițiilor, aceasta a evidențiat, de asemenea, o alterare a modului în care creierul lor procesează recompensele și riscurile.
Din punct de vedere funcțional, pacienții cu antecedente de anosmie au prezentat o activitate cerebrală scăzută în timpul sarcinilor decizionale în regiunile asociate cu evaluarea alegerilor, inclusiv cortexul prefrontal lateral și regiunile temporoparietale. Din punct de vedere structural, scanările cerebrale au arătat o subțiere în anumite regiuni ale creierului la participanții cu antecedente de anosmie.
În special, aceste modificări au fost observate în zonele parietale ale creierului, care sunt responsabile pentru prelucrarea informațiilor senzoriale și gestionarea conștiinței spațiale. Subțierea acestor zone ar putea indica modificări structurale pe termen lung în creier cauzate de virus la persoanele care au suferit pierderea mirosului.
În plus, acești participanți au prezentat o scădere a integrității materiei albe, în special în tracturile de materie albă care conectează regiuni importante ale creierului. Materia albă joacă un rol crucial în facilitarea comunicării între diferite părți ale creierului, iar perturbarea acestor conexiuni ar putea duce la o serie de deficiențe cognitive.
„În contextul actual, în care știm că un procent semnificativ din populație a contractat COVID-19 la un moment dat, este esențial să identificăm factorii care pot face anumite persoane mai susceptibile de a dezvolta alterări ale creierului după infecție”, a declarat Billeke pentru PsyPost.
„Studiul nostru a constatat că persoanele care și-au pierdut simțul mirosului în timpul infecției acute au prezentat modificări detectabile ale structurii creierului și au prezentat un model particular în sarcinile de luare a deciziilor care implică învățarea.”
„În mod specific, aceștia au luat decizii mai impulsive atunci când contextul de mediu s-a schimbat. Deși acest lucru nu poate avea neapărat consecințe pe termen lung, ar putea servi ca un marker timpuriu pentru monitorizarea persoanelor care au suferit pierderea mirosului, ajutând la determinarea dacă acestea sunt mai susceptibile de a dezvolta alterări neurodegenerative. Acest lucru este deosebit de relevant atunci când sunt prezenți alți factori de risc, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul și predispoziția genetică, toate acestea fiind legate de dezvoltarea bolilor neurodegenerative.”
Citește și: Aproape 46% dintre moldoveni vor modificarea Constituţiei pentru aderarea la UE (sondaj)
În mod interesant, aceste modificări cerebrale au fost mai puțin pronunțate la pacienții cu simptome respiratorii mai severe, cum ar fi cei care au necesitat spitalizare, sugerând că anosmia ar putea fi un indicator mai fiabil al implicării neurologice decât severitatea simptomelor respiratorii.
„Ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost cât de consistente au fost constatările la pacienții cu anosmie în comparație cu alți pacienți, indiferent de severitatea simptomelor lor respiratorii”, a spus Billeke. „Aceste persoane au prezentat alterări detectabile la nivel comportamental și în funcția și structura creierului, afectând materia albă și materia cenușie”.
Deși studiul oferă informații valoroase, acesta are limitări. În primul rând, acesta s-a bazat pe simptome de anosmie auto-raportate și a utilizat testul KOR, un instrument de screening validat pentru deficitele olfactive asociate cu COVID-19, pentru a confirma prezența disfuncției olfactive. Evaluările clinice mai obiective și mai cuprinzătoare ar furniza dovezi mai solide.
În plus, studiului i-au lipsit scanările de bază ale creierului înainte ca participanții să contracteze COVID-19. Acest lucru face „dificilă stabilirea unei relații de cauzalitate directă între infecție și constatările noastre”, a explicat Billeke.
„Cu toate acestea, atunci când sunt luate în considerare alături de corpul actual de dovezi din alte studii care au utilizat baze de date sau au urmărit persoane din diferite motive, putem determina că virusul provoacă într-adevăr modificări la nivel neuronal”.”Astfel, corelațiile pe care le-am găsit pot fi privite în literatura existentă ca dovezi potențiale ale unei legături de cauzalitate între virus și efectele observate. Cu toate acestea, mecanismul exact prin care virusul produce aceste daune la nivel cerebral este încă în curs de investigare.
„Pentru viitor, cercetătorii intenționează să urmărească acești participanți în timp pentru a vedea dacă modificările observate la nivelul creierului persistă sau dacă afectează viața de zi cu zi. De asemenea, ei intenționează să exploreze terapii potențiale, cum ar fi tehnicile de stimulare a creierului, pentru a-i ajuta pe cei care se confruntă cu efecte cognitive și neurologice persistente după COVID-19, scrie psypost.org.
„Ne propunem să identificăm modelele oscilatorii legate de aceste modificări, care reprezintă punctul central al studiilor noastre electroencefalografice (EEG) în curs”, a declarat Billeke.”Datele sunt în curs de analiză. Prin identificarea acestor modele oscilatorii alterate, sperăm să dezvoltăm terapii de stimulare a creierului care ar putea ajuta la ameliorarea acestor simptome, cum ar fi stimularea electrică sau magnetică transcraniană”.