Surpriză: noi suntem cei care avem nevoie de Ucraina, nu invers. În fața „miracolului” făcut de milion de soldați ucraineni care au blocat cu succes timp de patru ani și trei luni cea mai mare armată de pe continentul european, de ceva vreme circulă o glumă care spune că NATO ar trebui să ceară Ucrainei să i se alăture, nu invers, scrie Corriere della Sera.
Având în vedere starea jalnică a multor forțe armate din Europa de Vest, după decenii de reducere a efectivelor, Kievul este, de fapt, singura „apărare europeană comună” demnă de acest nume, confruntându-se cu o amenințare reală și concretă precum expansionismul rusesc, potrivit stiripesurse.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
De la glume ironice la realitate, mai recent, în timpul războiului din Iran: Emiratele Arabe Unite l-au invitat pe Zelenski pentru a-i cumpăra tehnologia dronelor cu scopul de a se apăra de atacurile Teheranului. Se zvonește că și Taiwanul negociază un acord similar. Nu în utimul rând, incredibil dar adevărat, Pentagonul cere sfatul Kievului pentru modernizarea arsenalului său de război cu drone și rezolvarea dilemei reprezentate de războiul din Iran: America a dat o demonstrație covârșitoare de forță, da, însă a cheltuit prea mult, folosind arme sofisticate și extrem de scumpe, creând un dezechilibru economic față de dronele low-cost ale Iranului. Pe scurt, Ucraina apare acum ca un „mic gigant” în cea mai avansată concepție a securității naționale și a apărării împotriva agresiunii.
Astfel, atunci când cancelarul german Merz insistă pentru accelerarea aderării Kievului la Uniunea Europeană, el nu face altceva decât să ofere cea mai recentă confirmare a unei inversări a relațiilor.Iată analiza pe această temă publicată de un grup de experți din Washington, American Enterprise Institute, cu contribuții din partea unor experți americani și ucraineni: La patru ani de la începerea războiului pe scară mare, cele mai capabile armate din lume vin în Ucraina pentru a cumpăra arme.
Ucraina și Pentagonul finalizează un acord care ar permite trimiterea dronelor produse în Ucraina în Statele Unite pentru a fi testate pe teritoriul american. Între timp, recent, la Kiev, ministrul german al apărării a semnat un acord pentru lansarea „Brave Germany”, un program comun de dezvoltare a armelor inovatoare împreună cu companiile ucrainene.
O inversare remarcabilă. Până de curând, Kievul era văzut ca un cerșetor în capitalele occidentale, iar astăzi, Ucraina este mai suverană, mai capabilă și mai independentă decât oricând de la independența sa din 1991. A reușit să devină simultan de neînvins pentru Moscova și indispensabilă pentru Washington, Berlin și alți aliați.
Performanțele Ucrainei pe câmpul de luptă remodelează războiul secolului XXI. Timp de secole, doctrina militară s-a bazat pe un principiu simplu: războaiele sunt câștigate de națiunile cele mai mari. Mai precis, națiunea cu cea mai mare bogăție, populație și capacitate de a desfășura cea mai mare armată își va învinge inevitabil adversarul. Ucraina a abolit acest principiu.
Bugetul militar al Rusiei a crescut de câteva ori de la începutul invaziei totale, ajungând până în 2025 la 10% din produsul intern brut, sau jumătate din toate cheltuielile publice rusești. Și foarte probabil va continua să crească, deoarece finanțele publice ale Moscovei beneficiază de creșterea prețurilor petrolului. Efectivul forțelor armate a crescut și el de la aproximativ un milion la 1,5 milioane de soldați activi.
Cu toate acestea, ritmul înaintării trupelor rusești a încetinit în acest an. În luna aprilie, Rusia a înregistrat chiar o pierdere netă de teritoriu controlat în Ucraina, parțial datorită faptului că înlocuiește soldații căzuți și răniții cu recruți antrenați în grabă. De la începutul anului, Moscova pierde aproximativ 35.000 de soldați pe lună, o rată care depășește capacitatea sa de recrutare, deja diminuată. Bonusurile de înrolare în continuă creștere și alte stimulente – ștergerea datoriilor, gratuitatea taxelor universitare, chiar și concesiunile de terenuri – nu au făcut nimic pentru a schimba această realitate sumbră.
Forțele armate regulare ale Ucrainei numărau aproximativ 260.000 de oameni în 2022, la începutul invaziei. Astăzi, în armată servesc aproximativ un milion de ucraineni. Însă cei peste 750.000 de civili care au îmbrăcat uniforma nu sunt recruți în sensul rusesc al termenului. Sunt ingineri, programatori și antreprenori care construiesc drone în garaje și care între o tură de artilerie și alta inventează software-uri de țintire. Necesitatea este mama invenției, iar războiul creează nevoi de tot felul. Ucraina se confruntă și cu provocări de mobilizare. Dar, per total, a reușit să răspundă momentului istoric valorificându-și capacitatea de inovare.
Linia frontului cu Rusia are aproximativ 1.200 de kilometri lungime, iar așa-numita „zonă de ucidere” se întinde pe o porțiune de 25-50 de kilometri, controlată de ambele părți cu vehicule terestre fără pilot, drone aeriene și platforme maritime autonome. Matematica acestui război este nemiloasă. O dronă FPV de 500 de dolari poate distruge un tanc rusesc de un milion de dolari. Un interceptor imprimat 3D în valoare de 1.000 de dolari poate doborî un Shahed în valoare de 35.000 de dolari. Cine poate produce mai rapid, mai ieftin și la scară mai mare câștigă. Iar în această cursă, deocamdată, Ucraina este în avantaj.
Războiul cu Iranul a dat deja Statelor Unite câteva lecții dure. Aliații americani care operează baterii antirachetă Patriot au cheltuit milioane de dolari pentru fiecare interceptare împotriva dronelor iraniene, care au costat doar câteva zeci de mii de dolari. Stocurile lor de rachete interceptoare se epuizau cu mult înaintea celor de la Teheran. Însă calculele sunt pur și simplu un semn că vechiul mod de a lupta nu mai este suficient. Adevărata adaptare înseamnă a ști să porți războiul într-un mod complet diferit. Iar din acest punct de vedere, Ucraina îi poate învăța multe lucruri pe partenerii săi.
După cum susține un raport recent GLOBSEC, soluția constă în „producția comună, integrarea industrială și transferul de cunoștințe pe termen lung”. Ca parte a „Brave Germany”, Berlinul și Kievul vor produce împreună drone cu rază medie de acțiune echipate cu inteligență artificială, cu un transport inițial de 5.000 de unități, destinate forțelor ucrainene, de care ar putea beneficia însă și armata germană. În prezent, aceasta nu are capacități semnificative de lovire la mare adâncime.
Unii analiști speculează că această colaborare ar putea duce la îmbunătățiri suplimentare ale rachetei ucrainene FP-5 „Flamingo”, lansată de pe platforme terestre. În ceea ce privește proiectul de acord cu Pentagonul, testele cu drone pe teritoriul american vor fi probabil doar primul pas. În preambulul documentului, cele două părți își afirmă „interesul comun pentru producția, dezvoltarea sau achiziționarea în cooperare a tehnologiei ucrainene în viitor”.
Vezi și: Moldova nu își poate asigura independența alimentară
Ucraina nu mai este doar un beneficiar al ajutorului occidental: devine un co-creator al capacităților de apărare ale Occidentului. Acest lucru schimbă complet termenii dezbaterii privind sprijinul acordat Kievului. Firește, războiul rămâne brutal. Succesele recente ale Ucrainei în provocarea de daune Rusiei nu înseamnă nicidecum că victoria este iminentă. Situația rămâne fragilă și periculoasă. Acesta este motivul pentru care Occidentul trebuie să se întrebe dacă preferă o Ucraină suverană și avansată tehnologic, sau una învinsă și ocupată.
A investi în Ucraina înseamnă a investi în securitatea europeană. Înseamnă a câștiga timp și a pregăti Europa – și Occidentul în general – pentru viitoarele războaie. Se dovedește astfel că Ucraina nu este problema Occidentului, ci că, în realitate, este o soluție.
This post was last modified on 25/05/2026 13:19 13:19