Teoria unui ‘ecocid’ pe Insula Paștelui, pusă sub semnul întrebării de un nou studiu
Două studii recente pun sub semnul întrebării teoria conform căreia populația Insulei Paștelui s-a prăbușit în secolul al XVII-lea ca urmare a exploatării excesive a resurselor, adesea prezentată ca unul dintre primele „ecociduri” din istorie, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.
Insula Paștelui, situată în Oceanul Pacific, la 3 700 km de coasta Chile, este renumită în întreaga lume pentru statuile monumentale sculptate de poporul Rapanui, enigmaticele „Moai”, potrivit stiripesurse.
Citește și: Crește nemulțumirea rușilor. Putin nu a mai fost așa de puțin popular de la mobilizarea parțială din 2022
O ipoteză larg răspândită, bazată în special pe date paleoambientale, este că populația Rapanui a despădurit insula, despre care se știe că a fost acoperită cu palmieri în trecut, pentru a menține o cultură înfloritoare și o populație de aproximativ 15.000 de persoane la apogeu.
Se crede că lipsa resurselor a dus la o perioadă de foamete și război, culminând cu canibalismul și cu un colaps demografic și cultural la începutul secolului al XVII-lea.
La sosirea lor în 1722, europenii estimau populația insulei la doar 3.000 de persoane.
Prin relatarea acestei „sinucideri ecologice”, cunoscută și sub numele de „ecocid”, povestea Rapanui „a fost prezentată ca un avertisment împotriva supraexploatării resurselor de către umanitate”, subliniază autorii unui studiu publicat miercuri în revista Nature.
Această echipă internațională de specialiști în genetica populațiilor a pornit în căutarea urmelor acestui colaps, folosind HapNe-LD, un instrument statistic avansat care permite reconstituirea istoriei demografice a unei populații pe baza structurii genetice a indivizilor actuali sau anteriori.
Ei au analizat genomul a 15 Rapanui care au trăit între 1670 și 1950 și nu au găsit nicio semnătură genetică a unui astfel de colaps, cum ar fi o scădere bruscă a diversității genetice.
„Analiza noastră genetică arată o populație care a crescut constant din secolul al XIII-lea până la contactul cu europenii în secolul al XVIII-lea. Această stabilitate este crucială, deoarece contrazice în mod direct ideea unui colaps dramatic înainte de sosirea europenilor”, explică Bárbara Sousa da Mota, primul autor și cercetător la Facultatea de Biologie și Medicină a Universității din Lausanne, într-un comunicat de presă.
Studiul, realizat în strânsă colaborare cu comunitatea Rapanui, a dezvăluit, de asemenea, contacte între populația insulei și amerindieni înainte de sosirea lui Columb pe continent, un alt punct controversat în istoria popoarelor polineziene.
Grădini de piatră
Aceste rezultate le coroborează pe cele publicate în iunie anul trecut în Science Advances de către o echipă care a adoptat o abordare foarte diferită.
Faptul că aceste două studii ajung la concluzii similare „arată importanța abordării aceleiași întrebări științifice prin diferite discipline”, subliniază Sousa da Mota pentru AER.
Oamenii de știință au cartografiat „grădinile de piatră” de pe insulă, o tehnică agricolă care presupune amestecarea rocilor în sol pentru a-l îmbogăți cu substanțe nutritive și a păstra umiditatea.
Utilizând imagini de satelit în infraroșu cu unde scurte (SWIR) de înaltă rezoluție și dezvoltând modele de învățare automată pentru a le analiza, ei au reușit să reevalueze locul ocupat de aceste grădini de piatră.
Aceste zone agricole, despre care se credea anterior că acoperă între 4,3 și 21,1 km2, ar fi ocupat de fapt doar 0,76 km2 din cei 164 km2 ai Insulei Paștelui.
Cercetările existente au permis calcularea randamentului acestor terenuri, unde erau cultivați cartofii dulci, esențiali pentru alimentația Rapanui. Și de a deduce dimensiunea maximă a populației pe care o puteau hrăni.
Aceste noi date sugerează că aceasta nu ar fi putut depăși niciodată 4.000 de persoane și nu 17.000, așa cum se preconiza pe baza estimărilor anterioare.
Citește și: Vladimir Zelenski: Ucraina are ”nevoie de o nouă energie” după doi ani şi jumătate de război cu Rusia
„Atunci când descriem o întreagă cultură ca un exemplu de alegeri greșite sau ca un avertisment cu privire la ceea ce nu trebuie să facem, trebuie să fim siguri că avem dreptate, altfel alimentăm stereotipurile, care au ele însele consecințe profunde asupra populațiilor”, a declarat pentru AFP Dylan Davis, cercetător în climă, biologie și paleo-mediu la Universitatea Columbia și coautor al studiului.
„În acest caz, Rapanui au reușit să supraviețuiască într-unul dintre cele mai izolate locuri de pe planetă și au făcut acest lucru într-un mod destul de durabil până la contactul cu europenii. Acest lucru sugerează că putem învăța de la ei cum să gestionăm resursele limitate”, subliniază el.
