Ce se întâmplă atunci când nici măcar studenții nu mai sunt capabili să socotească?, se întreabă Rose Horowitch într-un articol publicat de „The Atlantic” care abordează fenomenul diminuării standardelor educaționale în învățământul din SUA.
În ultimii câțiva ani America și-a folosit copiii pe post de cobai de laborator într-un experiment educațional masiv, dar nu tocmai bine gândit în prealabil. Școli de pe tot cuprinsul țării s-au apucat să-și diminueze standardele educaționale și să elimine sancțiunile pentru neajunsuri. Iar acum încep să se vadă rezultatele, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
În urmă cu cinci ani 30 de studenți proaspăt înscriși în primul an la Universitatea Californiei (UC) din San Diego aveau cunoștințe de matematică sub nivelul liceului. Astăzi, arată un raport recent întocmit de corpul profesoral și administrația de la UC San Diego, numărul studenților înscriși aflați în aceeași situație e de 900 – iar peste 50% din ei nu satisfac nici măcar standardele de matematică din ciclul gimnazial. Numeroși studenții nu știu să facă operații cu fracții și nu pot rezolva probleme simple de algebră. Universitatea, cu o rată de admitere de 30% din totalul cererilor de înscriere primite, a inaugurat anul trecut un curs special de recuperare care cuprinde exclusiv noțiuni de matematică predate în școala elementară și liceu. (Conform raportului, peste 60% din studenții înscriși la versiunea anterioară a cursului nu erau capabili să împartă o fracție la 2.) Unul dintre profesorii care predau cursul a observat că studenții nu au neapărat probleme cu matematica în sine, ci acestea sunt un efect secundar al unor deficiențe și mai grave legate de „gândirea logică”. Ei nu știau nici măcar de unde ar fi trebuit să înceapă soluționarea unor probleme care implică doar cuvinte.
Problemele cu care se confruntă această universitate sunt mari, dar nu și unice. În decursul ultimilor cinci ani toate celelalte campusuri ale Universității Californiei, inclusiv UC Berkeley și UCLA, au raportat că li s-a dublat ori triplat numărul de studenți din primul an care nu dețin noțiuni elementare de algebră și trigonometrie. Maria Emelianenko, șefa catedrei de matematică de la Universitatea George Mason din Virginia, mi-a declarat că instituția a fost nevoită în 2023 să-și restructureze cursul de recuperare din timpul verii din cauză că la cursul de analiză matematică se înscriseseră studenți care nu știau algebră.
„Noi o numim «alfabetizare cantitativă», adică știi doar care fracție e mai mare sau mai mică, că panta e pozitivă atunci când urcă”, mi-a declarat Janine Wilson, șefa catedrei de economie de la UC Davis. „Lucrurile de felul acesta noi le facem practic automat când suntem apți să intrăm la facultate. Numai că vedem mulți oameni fără capacitatea aceasta.”
În această situație, dat fiind că tot mai mulți studenți optează pentru o specializare STEM [Știință, tehnologie, inginerie și matematică – n.trad.], tot mai mulți dintre ei sunt îndrumați în primul an spre cursuri de introducere în matematică. Dar tendința e evidentă la nivel național: studenții americani sunt tot mai slabi la matematică, inclusiv mult mai slabi în raport cu generațiile anterioare. Declinul a început cam acum un deceniu și a accelerat brusc în cursul pandemiei. Cunoștințele de matematică ale unui elev oarecare de clasa opta au crescut consecvent din 1990 până în 2013, însă astăzi au ajuns cu un întreg an școlar în urma nivelului atins în 2013, conform National Assessment of Educational Progress, instituție considerată „etalonul de aur” al evaluării academice. Iar cei mai slabi 10% din elevi au ajuns chiar cu și mai mult în urma mediei din 2013, pe când numai cei mai buni 10% elevi reușesc să recupereze diferența, atingând nivelul din 2013.
Pe de o parte acest lucru înseamnă că rezultatele obținute la matematică s-au apropiat din nou de nivelul lor din anii ’70 – deci nu vorbim totuși de Evul Mediu. Pe de altă parte, să pierzi 50 de ani de progres în domeniul învățării matematicii constituie în mod limpede un dezastru. Cum de s-a ajuns aici? Una dintre teorii afirmă că de vină sunt telefoanele mobile și rețelele sociale, care le distrug atenția copiilor. Colapsul performanțelor școlare la matematică coincide cu adoptarea la scară largă a telefoanelor mobile; în 2015 aproape trei sferturi din adolescenți aveau acces la un telefon mobil. O altă teorie susține că tehnologie îi determină pe elevi să devină autosuficienți. Emelianenko mi-a spus că studenții „pur și simplu nu mai sunt interesați de orele de matematică”; ei par să gândească că nu mai au nevoie să învețe matematică fiindcă pot folosi în schimb inteligența artificială (AI).
Sau – zic eu – poate că elevii au încetat să mai obțină rezultate bune la matematică fiindcă școlile au încetat să le mai ceară respectivele rezultate. Sub administrația George W. Bush politica federală punea accent pe răspunderea școlilor publice. Astfel, școlile cu rezultate proaste la testele standard naționale primeau mai întâi fonduri suplimentare, dar dacă după aceea rezultatele nu li se ameliorau, fondurile le erau tăiate. Cercetările indică faptul că acea politică a dus la îmbunătățirea rezultatelor la matematică, mai cu seamă pentru segmentul elevilor negri săraci. După 2015 guvernul federal a renunțat la aceste măsuri axate pe răspundere, care fuseseră criticate de ambele partide. (Unele sindicate ale profesorilor și asociații progresiste de părinți voiau să nu se mai țină așa mult cont de testele standard, iar unii politicieni conservatori voiau ca guvernul federal să nu se mai amestece din capul locului în politica educațională.) Atunci multe școli din toată țara au schimbat macazul, încercând să facă matematica atractivă pentru elevi, în detrimentul predării logice. Iar din cauza unor probleme de finanțare ori a măsurilor prost gândite de asigurare a echității, mulți elevi sunt împiedicați să se înscrie la orele de matematică avansată.
Pandemia a accelerat acest declin. În acele districte care au făcut tele-școala obligatorie în anul școlar 2020-2021 elevii au rămas în urmă la matematică cu mai mult de jumătate de an; în districtele care și-au redeschis școlile mai devreme declinul a fost mai puțin drastic. Iar aceste dificultăți i-au determinat pe profesori să recurgă la standarde chiar și mai laxe. „Toți erau pur și simplu epuizați și puși în dificultate de situația din pandemie”, mi-a declarat Joshua Goodman, profesor de economie și pedagogie la Universitatea din Boston. „Și cred că una dintre reacțiile la acel lucru a fost aceea că toată lumea implicată a spus: «Haideți să ne mai temperăm așteptările. Să ne asigurăm că nu-i picăm pe elevi atunci când nu-și fac treaba, fiindcă situația în lume e dificilă pe moment».” Multe districte au adoptat politica „fără zero”, care-i obliga pe profesori să-i treacă pe elevi chiar și dacă nu cunoșteau materia. Un studiu realizat în școlile publice din statul Washington a constatat că aproape nici un elev nu primise vreun F [sistemul de notare e de la F la A, în loc de 1-10 – n.trad.] în primăvara lui 2020, în vreme ce procentul elevilor cu A explodase. Iar notele la matematică s-au menținut mari în toți anii trecuți de atunci.
Luate la un loc, aceste schimbări au făcut ca media notelor la matematică ale elevilor să crească, în vreme ce nivelul de pregătire la matematică stagna. Raportul de la UC San Diego observă că peste 25% din studenții nevoiți să urmeze anul trecut cursul de recuperare cu noțiuni matematice de gimnaziu și liceu avuseseră în liceu A pe linie la matematică. Și aproape toți frecventaseră ore de matematică avansată în liceu.
Concomitent, și UC și-a eliminat din sistemul de admitere cel mai bun instrument de evaluare a nivelului de pregătire academică a candidaților. Administratorii sistemului au votat în 2020 eliminarea graduală a rezultatelor la testele standard în calitate de criteriu de admitere la facultate. Argumentul lor era că aceste teste ar agrava faliile rasiale și i-ar privilegia în mod incorect pe elevii înstăriți. Și totuși, notele la testele standard SAT și ACT rămân cei mai de încredere indicatori ai nivelului de pregătire la matematică, a constatat raportul. „Păi atunci chiar nu e surprinzător că au admis mai mulți studenți care nu erau pregătiți pentru matematică, dat fiind că au scos din procedură fix acea informație care te putea lămuri în acestă privință”, mi-a declarat Morgan Polikoff, profesor de pedagogie la Universitatea Californiei de Sud. În același an sistemul UC și-a mărit considerabil numărul studenților admiși veniți de la licee finanțate insuficient. Probabilitatea e mult mai mare în cazul lor să ajungă la al doilea curs de matematică – cel de recuperare a noțiunilor matematice din ciclul primar și secundar.
Raportul face apel la UC să ia în calcul reintegrarea notele obținute la testele standard în procedura de admitere, iar în cazul UC San Diego îi propune să readucă procentul studenților admiși de la licee sub-finanțate la nivelul practicat de alte instituții cu procedură selectivă de admitere similară. „Admiterea unui număr mare de studenți profund nepregătiți riscă să le dăuneze tocmai acelor studenți pe care dorim să-i sprijinim, întrucât le asigurăm calea spre eșec”, afirmă raportul.
Reintroducerea criteriului testelor standard poate ajuta universitățile de elită să nu mai fie nevoite să predea cursuri de matematică elementară, însă nu ajută cu nimic în privința problemei de substrat: analfabetismul matematic de largă răspândire. „Indiferent ce-ar face universitățile în privința procedurilor lor de admitere, elevii americani au început cam de un deceniu să aibă cunoștințe tot mai slabe de matematică”, mi-a spus Goodman. Iar cercetătorii prezic deja un cost economic enorm al declinului acestor cunoștințe.
Dan Goldhaber, director al Center for Education Data & Research de la Universitatea din Washington, mi-a declarat că nu cunoaște pe nimeni care să nege că tinerii sunt incomparabil mai slabi la matematică decât erau înainte. În schimb, majoritatea argumentelor optimiste tind să se învârtă în jurul ideei că tinerii nici n-ar mai avea nevoie de aceste deprinderi elementare de matematică, întrucât se pot folosi de AI – idee pe care el o consideră absurdă.
Ceilalți universitari cu care am discutat tind să-i dea dreptate. „Cine va avea încredere într-un om cu diplomă de inginer aeronautic care nu știe să rezolve o problemă cu capul lui fără ca un calculator să-i dea soluția?”, mi-a spus Brian Conrad, profesor de matematică la Universitatea Stanford. „Premiza cum că nu mai e nevoie acum să fie învățate aceste idei fundamentale e o rețetă pentru idiocrație.”
This post was last modified on 20/11/2025 16:21 16:21