În ultimii 25 de ani, doar cinci evenimente au schimbat cu adevărat lumea, apreciază Charles Moore într-un articol publicat în ziarul britanic „The Telegraph”.
Sir Keir Starmer ne tot informează că „lumea s-a schimbat”. Ba chiar astăzi s-a hazardat la „lumea s-a schimbat fundamental”, referindu-se la taxele vamale americane, potrivit stiripesurse.
Citește și: Putin impune ucrainenilor din teritoriile ocupate să-şi ia paşapoarte ruseşti ori să plece
Nu e vreun gând original, genial ori omniscient, dar măcar e mai răsărit decât declarația Theresei May cum că „nimic nu s-a schimbat”, imediat după ce făcuse o întoarcere de 180 de grade în privința așa-zisului impozit pe demență din 2017. Și are meritul de a fi adevărat.
A trecut deja un sfert de veac. În care au avut loc cel puțin cinci evenimente apte să intre în categoria celor schimbătoare de lume.
Ele sunt, în ordine cronologică, atentatele Al-Qaeda din 11 septembrie 2001; crahul financiar din 2008-9; pandemia de CoViD-19 apărută în martie 2020; invazia lui Putin din Ucraina în februarie 2022; și, acum, taxele vamale distrugătoare de avuție ale lui Donald Trump.
Și, chiar dacă nu pentru întregul glob, pentru Regatul Unit și Europa aș mai adăuga și votul Brexit din 2016.
Dincolo de toate acestea mai sunt și schimbări ale lumii datorate mai degrabă unor tendințe decât unor evenimente: ascensiunea rețelelor sociale și sosirea iminentă a inteligenței artificiale.
Timpul pare a se scurge mult mai repede decât în sfertul de veac precedent, la rându-i nu lipsit de evenimente. Din 1975 până în 2000, doar revoluția iraniană din 1978-9 și căderea Zidului Berlinului în 1989 au fost în mod atât de vădit seismice.
Eu unul aș mai adăuga și masacrele din Piața Tiananmen din 1989, întrucât ele au dovedit că, în ciuda încheierii războiului rece, totalitarismul chinez refuză să moară.
Apariția telefoanelor mobile, a calculatoarelor personale și a internetului au fost și ele de natură a schimba lumea.
Proliferarea șocurilor în decursul actualului secol ar putea fi provocată de transformările tehnologice accelerate, însă nu poate fi neglijat nici aportul penuriei de înțelepciune politică.
Dintre toate evenimentele de secol 21 menționate mai sus, conducătorii occidentali nu au anticipat nici măcar unul. Fapt care-i poziționează într-un contrast dezavantajos cu omologii lor din secolul anterior. Ronald Reagan, Margaret Thatcher și Helmut Kohl au fost cu siguranță surprinși de viteza colapsului comunismului sovietic, însă acela era obiectivul lor și în vederea lui munciseră ei.
Atentatele de la 11 septembrie au venit, literalmente, din seninul cerului; „Marea Moderație” [perioadă de stabilitate macroeconomică în SUA, din anii 1980 până la crahul din 2008 – n.trad.] ar fi trebuit teoretic să elimine riscul de crah financiar; toate partidele britanice mari sperau și presupuneau că Brexit va fi respins la referendum; invazia lui Putin era considerată exclusă.
Până și pandemia, în privința căreia n-ar fi rezonabil să ne așteptăm a fi fost anticipată, a avut consecințe mai grave decât ar fi putut să aibă, în Regatul Unit, din cauza admirației necritice a conducerii politice pentru sistemul medical public.
Mai rău, conducerea occidentală s-a agățat adesea cu toată puterea de ortodoxie, chiar și atunci când ea tocmai fusese aruncată în aer de evenimente. După criza financiară, partidele susțineau în unanimitate ca rata dobânzii să fie menținută la niveluri artificial de joase.
Iar prima lor reacție la Brexit (și apoi a doua, iar pe urmă a treia) a fost să încerce să blocheze, să anuleze ori să răstoarne votul – și nimeni altul cu mai mult zel decât Sir Keir. Dintre toți membrii importanți ai NATO, Regatul Unit a fost singurul care s-a mișcat rapid pentru a salva Ucraina. Iar reforma sistemului medical e tratată și acum tot cu mănuși.
Campania electorală de anul trecut a laburiștilor a fost aproape complet retrogradă, fundamentată doar pe eșecul – altfel neîndoielnic – al guvernării conservatoare.
Citește și: O adolescentă ucraineană a fost recrutată de ruşi pentru a comite un act terorist. SBU a dejucat atacul
Între timp, Sir Keir a avut istețimea de a-și schimba retorica, dar chiar crede el că un pic de grabă cu adăugarea câtorva zecimale la cheltuielile noastre militare ne vor reface securitatea? Sau că diminuarea amenzii de la 15 la 12 mii de lire pentru fiecare automobil cu combustie vândut de producător, dacă nu va fi fost satisfăcut un anumit procent de vehicule electrice decretat de guvern, va restabili încrederea în năpăstuita noastră industrie auto?
Cu excepția accelerării construcției de locuințe, nici o altă politică publică cu care laburiștii au câștigat alegerile nu merită să supraviețuiască în noua dezordine mondială.
This post was last modified on 09/04/2025 15:37 15:37