The Times: Ce va urma după tumultul anului 2025?

Cei mai mulți oameni își vor aminti de 2025 ca de un an al deprimării și dezamăgirii pe plan intern și al instabilității și pericolului pe plan extern. Și au fost într-adevăr în trecutul recent puțini ani în care vechile certitudini au părut mai precare și convenția postbelică europeană mai amenințată ca acum. Totuși, conducătorii occidentali nu trebuie să se lase descumpăniți, ci trebuie să-și vadă în continuare de misiunea lor de a reconstrui alianțe și a descuraja agresori. Putem admite că alianța atlantică, comerțul mondial, instituțiile democratice, ba până și frontierele internaționale au fost zdruncinate. Războaiele din Ucraina și Gaza, războiul civil din Sudan, inundațiile și alte dezastre naturale au omorât și schilodit milioane de oameni. Însă miza păcii mondiale e mult prea valoroasă pentru a ne permite să ne retragem în izolaționism, scrie stiripesurse.

Citește și:  FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova 

Imediat după preluarea celui de-al doilea mandat președintele Trump s-a aruncat cu capul înainte într-un puseu de activitate politică, adoptând decrete, urmărindu-și adversarii, lansând demersuri diplomatice pentru oprirea războaielor din Ucraina și Gaza, emițând pretenții cu finalitate improbabilă asupra Canadei și Groenlandei, bombardându-i Iranului instalațiile de cercetare nucleară, scufundând ambarcațiuni din Venezuela acuzate de trafic de droguri și amenințând însăși țara cu o invazie. Inițiativele și preocupările i s-au schimbat frecvent, adesea chiar contradictoriu, exasperându-i aliații, dar venind și cu soluții spectaculoase pentru probleme care păreau până acum iremediabile.

O chestiune anume a provocat debandadă economică și politică la scară mondială: mărirea taxelor vamale de către Trump pentru o serie de importuri, de la aliați și adversari deopotrivă. Unele dintre aceste măsuri au fost în mod vădit tactici de negociere, forțând discuții cu partenerii europeni, care, fie și cu reticență, au făcut rapid concesii. Altele au avut în mod și mai limpede un obiectiv politic ori au reprezentat represalii.

Amenințările lui Trump au produs pentru scurt timp perspectiva unor taxe de 100% pe importurile din China, la care Beijingul a replicat prompt cu amenințarea sistării exportului de pământuri rare și alte produse indispensabile industriei americane. Aceste bătălii s-au purtat în cadrul luptei mai ample dintre cele două puteri, care i-a acaparat acum atenția Washingtonului. Piețele globale au fost perturbate, încrederea investitorilor zdruncinată, iar economiile puterilor medii precum Regatul Unit au suferit pagube colaterale, însă China a ieșit mai sigură pe sine în privința staturii el globale.

Alte guverne au avut de furcă cu propriile probleme. Președintele Macron l-a numit premier al Franței pe Sébastien Lecornu în septembrie, în încercarea de a sparge blocajul din parlament privitor la buget, doar pentru a-l numi iarăși după o lună, în urma demisiei lui grăbite. Friedrich Merz a preluat în mai conducerea cabinetului german de la nefericitul Olaf Scholz, pe fondul speranțelor privind un guvern de coaliție mai stabil, dar cu economia tot pe arătură. Alte țări au trecut prin schimbări mai violente. Revolta studenților din Nepal l-a răsturnat de premierul maoist, și tot tinerii au dat jos guvernul în Madagascar și au avut un rol de seamă în protestele post-electorale din Tanzania. Președintele sud-coreean Yoon Suk-yeol a fost arestat pentru că a încercat să impună prin surprindere legea marțială, însă populația l-a sfidat și a ieșit în stradă. India și Pakistan au avut un conflict militar minor în mai, iar Cambodgia și Tailanda au început ciocniri la graniță în iulie. Și un eveniment non-violent: conclavul de la Vatican a ales în mai un nou papă, americanul Leo XIV.

Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa

Războiul încă face ravagii în Ucraina. Trump s-a întâlnit cu Putin în Alaska, fără prea multe alte rezultate în afara acuzațiile că s-a lăsat manipulat de Moscova. Cearta lui publică anterioară cu Zelenski și planul de pace care propunea concesii masive în favoarea Rusiei au declanșat panica printre aliații din NATO, ducând la câteva reuniuni de urgență la nivel înalt, la Washington și în Europa. În Gaza Trump a avut succes în a forța oprirea bombardamentelor israeliene, eliberarea ostaticilor israelieni, restabilirea fluxului de ajutoare și o reuniune scurtă la nivel înalt privind enclava, deși apoi nu s-a mai înregistrat vreun progres în privința unui plan de pace permanent. Pe scurt, la final de an există un licăr de speranță privind pacea în Gaza și Ucraina. Iar dacă se vor adeveri, lumea va părea mai sigură în 2026, în ciuda zdruncinăturilor lui 2025.