Potrivit canalului Telegram Mash, citat de TASS, ofiţeri de informaţii ucraineni care s-au dat drept jurnalişti de la Bellingcat ar fi contactat piloţii respectivi. Comandantul aeronavei a refuzat să coopereze, după care navigatorului i s-a cerut să-şi neutralizeze partenerul în timpul zborului. Acesta s-a prefăcut că acceptă, iar un pilot ucrainean a fost însărcinat să-l “verifice”, evaluându-i disponibilitatea. Echipajul avionului de vânătoare rusesc a continuat “să corespondeze” cu inamicul, adunând informaţii despre acest plan al serviciilor ucrainene şi britanice, scrie TASS.
Kinjal este o rachetă balistică hipersonică rusească, capabilă să atingă viteze foarte mari şi să-şi varieze traiectoria în ultima etapă de zbor pentru a deruta urmărirea şi interceptarea de către apărarea antiaeriană.
Rusia consideră Marea Britanie principalul său duşman de mult timp. Moscova acuză Londra că alimentează războiul din Ucraina, iar serviciile secrete britanice ar ajuta Ucraina să organizeze operaţiuni în adâncul teritoriului rus.
Londra califică invazia rusă în Ucraina drept o acaparare teritorială în stil imperial şi a avertizat în repetate rânduri că serviciile secrete ruse încearcă să semene haos în Marea Britanie şi în Europa pentru a submina democraţia.
Reacția Ambasadei Rusiei
Ambasada Rusiei la București a anunțat și ea incidentul acuzând implicarea României: „Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse a identificat și a dejucat operațiunea direcției principale de informații a ministerului apărării al Ucrainei și a curatorilor săi britanici privind deturnarea în străinătate a unui avion de vânătoare supersonic de mare altitudine MiG-31 al Forțelor Aerospațiale ale Rusiei, care este purtător al rachetei aeronautice hipersonice „Kinzhal”.
În scopul deturnării aeronavei, reprezentanți ai serviciilor de informații militare ucrainene au încercat să recruteze piloți ruși, promițându-le o plată de 3 milioane USD. Ulterior, serviciile speciale planificau direcționarea avionului, împreună cu racheta „Kinzhal”, către zona de dislocare a celei mai mari baze aeriene NATO din sud-estul Europei, situată pe teritoriul României, județul Constanța, unde acesta ar fi putut fi doborât de mijloacele de apărare antiaeriană.
Măsurile adoptate au permis dejucarea planurilor serviciilor de informații ucrainene și britanice privind organizarea unei provocări de amploare.” a postat ambasda rusă.
Precedentul din 1976
Un incident similar a incins relațiile dintre SUA și URSS în 1976 cân un pilot sovietic a reușit să deturneze un MiG-25 la o bază din Japonia. Evenimentul este considerat a fi unul dintre cele mai spectaculoase din întreaga istorie a Războiului Rece.
6 septembrie 1976: un avion de vânătoare sovietic este detectat în apropierea oraşului japonez Hakode, de pe insula Hokkaido. La un moment dat, aeronava MiG-25 aterizează pe pista de decolare a aeroportului Hakodate, iar din ea coboară pilotul Viktor Ivanovich Belenko, locotenent al Forţelor Aeriene Sovietice. Tânărul în vârstă de 29 de ani dorea să se predea şi să devină spion al Japoniei.
Armata SUA a aflat pentru prima dată de existenţa lui MiG-25 în 1970, în timp ce sovieticii îl testau în secret. În 1971, americanii erau informaţi de faptul că Israelul construise un avion capabil să atingă Mach 3.2 (o viteză mai mare de trei ori decât cea a sunetului), la altitudini de până la 20 de kilometri. Pentagonul a pus cap la cap cele două informaţii şi a ajuns la concluzia că URSS-ul a construit un avion care depăşeşte cu mult performanţele celor aflate în administrarea U.S. Air Force.
Departamentul American al Apărării avea oarecum dreptate, însă se înşela în cele mai multe privinţe. Ceea ce sateliţii americani observaseră erau două versiuni ale aceleiaşi aeronave, MiG-25, un avion de vânătoare construit ca reacţie la apariţia unor aeronave militare americane precum F-108, SR-71 sau B-70. Toate acestea aveau capacitatea de a zbura cu viteze de trei ori mai mari decât cea a sunetului.
Cel care avea să facă celebru noul model de avion era un adevărat model de cetăţean sovietic. Viktor Belenko s-a născut la 15 februarie 1947, în Nalchick, într-un oraş din zona Munţilor Caucaz. În adolescenţă, a intrat în serviciul Armatei Roşii, calificându-se ca pilot de vânătoare. Nemulţumit de regimul sovietic, Belenko plănuieşte să fugă în Japonia, în timp ce era detaşat la Aerobaza Chuguyevka din Primosky Krai.
În dimineaţa zilei de 6 septembrie 1976, Belenko şi colegii săi realizau un zbor de antrenament, niciunul dintre ei nefiind înarmat. La un moment dat, pilotul sovietic părăseşte grupul din care făcea parte şi intră în spaţiul aerian japonez, reuşind să treacă neobservat atât de radarele sovietice cât şi de cele japoneze. Deşi intenţiona să aterizeze la baza aeriană Chitose, rămâne fără combustibil şi este nevoit să aterizeze la Hakodate.
Imediat după ce constată cu ce aeronavă au de a face, japonezii o mută la o altă bază aeriană şi o dezasamblează, pentru a-i putea studia componentele. Americanii ajung în posesia planurilor realizate de japonezi şi se inspiră pentru a crea un nou model de aeronavă militară, F-15 Eagle. Chiar şi după 40 de ani, acesta se află încă în serviciul SUA.
După ce au studiat componentele MiG-ului, japonezii au reasamblat parţial aeronava şi au livrat-o în URSS, taxându-i pe sovietici cu 40.000 de dolari pentru transport şi pentru daunele provocate de Belenko pe aeroportul Hakodate. Pilotul sovietic nu s-a întors, însă, în ţara sa natală, ci s-a stabilit în SUA, unde a devenit inginer şi consultant pentru U.S. Air Force.
