Donald Trump nu gândește strategic. Nici nu gândește istoric, geografic sau măcar rațional.Nu leagă acțiunile pe care le face într-o zi de evenimentele care au loc săptămâni mai târziu.
Nu se gândește la modul în care comportamentul său într-un loc va schimba comportamentul altor oameni în alte locuri, potrivit stiripesurse.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Nu ia în considerare implicațiile mai largi ale deciziilor sale. Nu își asumă responsabilitatea atunci când aceste decizii merg prost.
În schimb, acționează din capriciu și impuls, iar atunci când își schimbă părerea – când apar noi impulsuri și noi capricii – pur și simplu, minte despre ceea ce a spus sau a făcut anterior, scrie Anne Applebaum pentru The Atlantic.
În ultimele 14 luni, puțini lideri străini au reușit să accepte că o persoană fără strategie poate fi, totuși, președintele Statelor Unite. Cu siguranță, murmurau analiștii de politică externă, Trump gândește dincolo de momentul prezent. Cu siguranță, șopteau diplomații, aderă la o ideologie, la un tipar, la un plan.
Au fost aruncate cuvinte – izolaționism, imperialism – în încercarea de a plasa acțiunile lui Trump într-un context istoric. S-au scris articole solemne despre presupusa importanță a Groenlandei, de exemplu, ca și cum interesul lui Trump pentru insula arctică nu ar fi derivat în întregime din faptul că pare foarte mare pe o proiecție Mercator.
Săptămâna aceasta, ceva s-a rupt. Poate că Trump nu înțelege legătura dintre trecut și prezent, dar alții o înțeleg. Ei văd că, în urma unor decizii pe care Trump le-a luat, dar nu le poate explica, Strâmtoarea Ormuz este blocată de mine și drone iraniene.
Văd cum prețurile petrolului cresc în întreaga lume și înțeleg că este dificil și periculos pentru Marina SUA să rezolve această problemă. De asemenea, îl aud pe președinte izbucnind, așa cum a mai făcut de atâtea ori, încercând să îi facă pe alții responsabili, amenințându-i dacă nu cooperează.
NATO se confruntă cu un viitor „foarte rău”, dacă nu ajută la deblocarea strâmtorii, i-a spus Trump publicației Financial Times, aparent uitând că Statele Unite au fondat organizația și o conduc încă de la crearea sa, în 1949.
El a mai spus că nu cere, ci ordonă unor țări să ajute, fără a preciza care sunt acestea. „Le cer acestor țări să vină și să-și protejeze propriul teritoriu, pentru că este teritoriul lor”, le-a spus Trump jurnaliștilor la bordul Air Force One. „Este locul de unde își iau energia.”
În realitate, nu este teritoriul lor, iar faptul că energia lor este blocată este, de fapt, consecința acțiunilor lui.
Dar, în mintea lui Trump, aceste amenințări sunt justificate: are o problemă acum și vrea ca alții să o rezolve. Nu pare să își amintească sau să îi pese ce le-a spus liderilor acestor ţări luna trecută sau anul trecut și nici nu înțelege cum deciziile sale anterioare au influențat opinia publică din acele state sau le-au afectat interesele. Ei însă își amintesc, le pasă și înțeleg.
Mai exact, își amintesc că, timp de 14 luni, președintele american le-a impus tarife, le-a ridiculizat preocupările de securitate și i-a insultat în mod repetat.
Încă din ianuarie 2020, Trump le-a spus unor oficiali europeni că „dacă Europa este atacată, nu vom veni niciodată să vă ajutăm”.
În februarie 2025, i-a spus președintelui ucrainean Volodimir Zelenski că nici el nu are dreptul să se aștepte la sprijin, pentru că „nu are cărți”.
Trump a ridiculizat Canada, numind-o „al 51-lea stat”, și s-a referit atât la actualul, cât și la fostul prim-ministru canadian drept „guvernator”.
A susținut, în mod fals, că trupele aliate din Afganistan „au stat mai în spate”, provocând indignare în rândul familiilor soldaților căzuți în luptă după ce NATO a activat Articolul 5 pentru a sprijini Statele Unite – singura dată când s-a întâmplat acest lucru.
I-a numit pe britanici „fostul nostru mare aliat” după ce au refuzat să participe la atacul inițial asupra Iranului, iar când au discutat trimiterea unor portavioane în Golf, i-a ironizat pe rețelele sociale: „Nu avem nevoie de oameni care se alătură războaielor după ce deja am câștigat!”
Uneori, discursul agresiv a devenit ceva mai grav. Înainte de al doilea mandat, Trump a sugerat că nu exclude folosirea forței pentru a anexa Groenlanda, teritoriu al Danemarcei, un aliat apropiat din NATO. Inițial, a părut o glumă, dar până în ianuarie 2026 comentariile sale i-au determinat pe danezi să se pregătească pentru o posibilă invazie americană.
Liderii danezi au fost nevoiți să ia în calcul dacă ar trage în avioane americane, ar ucide soldați americani și ar fi uciși de aceștia – un exercițiu atât de dur încât unii nu și-au revenit nici acum. La Copenhaga, o aplicație care indică produsele americane pentru a fi evitate devenise cea mai populară din țară.
Nici pagubele economice nu sunt o glumă. În 2025, Trump a impus tarife Europei, Regatului Unit, Japoniei și Coreei de Sud, adesea aleatoriu, fără a lua în calcul impactul.
A majorat taxele pentru Elveția pentru că nu îi plăcea președintele acesteia, apoi le-a redus după ce o delegație elvețiană i-a oferit cadouri, inclusiv un lingou de aur și un ceas Rolex.
A amenințat Canada cu tarife de 100% dacă va încheia un acord comercial cu China. În același timp, fără a ține cont de conflicte de interese, negocia acorduri comerciale cu Vietnamul, în timp ce fiul său Eric Trump lansa un proiect de golf de 1,5 miliarde de dolari în acea țară.
Europenii ar fi putut tolera insultele și chiar pierderile economice dacă nu ar fi existat amenințarea reală la adresa securității lor.
În 14 luni, Trump, deși vorbea despre pace, a încurajat agresiunea Rusiei. A oprit ajutorul militar și financiar pentru Ucraina, oferindu-i lui Putin noi speranțe de victorie. Emisarul său, Steve Witkoff, a început negocieri economice cu Rusia, deși războiul nu s-a încheiat și nu există un armistițiu. Trump continuă să îl atace pe Zelenski și să exagereze sprijinul acordat Ucrainei, pe care îl estimează la 300 de miliarde de dolari, deși suma reală este mai aproape de 50 de miliarde în trei ani.
În ritmul actual, Trump ar cheltui atât în doar trei luni în Orientul Mijlociu, pentru a începe un război, nu pentru a-l opri.
Rezultatul: premierul canadian Mark Carney a declarat că țara sa nu va participa la „operațiunile ofensive ale Israelului și SUA”.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a spus: „Acesta nu este războiul nostru.”
Premierul Spaniei a refuzat utilizarea bazelor militare pentru începutul conflictului.
Marea Britanie și Franța ar putea trimite nave pentru a-și proteja propriile interese, dar nu vor participa la operațiuni ofensive inițiate fără acordul lor.
Aceasta nu este lașitate.
Este un calcul: dacă liderii aliați ar crede că sacrificiul lor contează la Washington, ar putea decide altfel. Dar majoritatea au încetat să mai caute o logică în acțiunile lui Trump și au înțeles că orice contribuție vor face nu va conta.
Peste câteva zile sau săptămâni, Trump nici nu își va mai aminti că s-a întâmplat.
