Torsul pisicii tale ar putea spune mai multe despre ea decât ar putea să o facă vreodată mieunatul, relevă un studiu recent.
Cercetarea oamenilor de știință de la Museum für Naturkunde Berlin și Universitatea din Napoli Federico II a scos la iveală un adevăr neașteptat despre comunicarea felină: torsul unei pisici domestice dezvăluie mult mai multe despre identitatea sa individuală decât mieunatul.
Citește și: Igor Grosu: Avem scopul ambițios de a repara 3 mii de km de drumuri până în anul 2029
Mieunatul variază enorm în funcție de context, în timp ce torsul rămâne suficient de constant pentru a distinge clar o pisică de alta, scrie Science Daily.
Pentru a ajunge la această concluzie, oamenii de știință au utilizat tehnici de recunoaștere automată a vorbirii și au analizat înregistrări din Arhiva de Sunete Animale a Muzeului de Istorie Naturală din Berlin. În plus, au examinat vocalizele provenite atât de la pisici domestice, cât și sălbatice, descoperind că domesticirea a crescut în mod special variabilitatea mieunatului.
„Oamenii acordă cea mai mare atenție mieunatului, deoarece pisicile folosesc aceste vocalize în principal față de noi”, explică Danilo Russo, autorul principal al studiului. „Dar odată ce am examinat îndeaproape structura acustică, torsul uniform și ritmic s-a dovedit a fi indiciul mai bun pentru identificarea pisicilor”, a mai spus acesta.
Echipa de cercetare a aplicat instrumente de analiză sonoră concepute inițial pentru vorbirea umană, dar pe pisici. Întrebarea a fost simplă: poate un computer să asocieze corect un sunet cu felina care l-a produs? Deși ambele tipuri de sunete conțineau trăsături individuale, torsul s-a dovedit mult mai fiabil.
Fiecare pisică din studiu a avut propriul tors caracteristic. Acesta apare adesea în situații relaxate, cum ar fi în timpul mângâierilor sau al contactului apropiat cu o persoană familiară, dar este folosit și pentru comunicarea dintre mamă și pui imediat după naștere.
În schimb, pisicile folosesc mieunatul pentru a cere mâncare, atenție sau chiar pentru a se „plânge”.
Această flexibilitate comportamentală s-a reflectat clar în date, mieunatul afișând variații mult mai mari în cadrul aceluiași individ.
Cercetătorii au comparat mieunatul pisicii domestice cu cel provenind de la cinci specii de feline sălbatice: pisica sălbatică africană, pisica sălbatică europeană, pisica de stuf, ghepardul și puma.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Pisicile domestice s-au remarcat imediat: mieunatul lor variază mult mai mult decât cel al rudelor sălbatice, sugerând că viața alături de oameni a remodelat modul în care felinele își folosesc vocea.
„Traiul alături de oameni a favorizat probabil pisicile care își pot ajusta flexibil mieunatul. Rezultatele susțin ideea că mieunatul a evoluat într-un instrument extrem de adaptabil pentru a negocia viața într-o lume dominată de oameni”, a explicat Mirjam Knörnschild, autor coordonator al studiului.
