Demiterea a mii de universitari după tentativa de lovitură de stat de la 15 iulie 2016 din Turcia creează un “climat de teamă” în ţară, a transmis luni organizaţia neguvernamentală Human Right Watch (HRW), conform AFP, potrivit agerpres.
“Represiunea desfăşurată de guvernul turc vizează universitari şi aduce atingere universităţilor”, a declarat Hugh Williamson, director al HRW pentru Europa şi Asia Centrală, într-un comunicat.
Citeşte şi: Cuvântul Londrei ar putea pierde din valoare asupra politicii de securitate şi apărare a UE
Mediile universitare sunt supuse unor presiuni puternice în Turcia, în special după tentativa de lovitură de stat de la 15 iulie 2016, care a fost urmată de represiuni masive ce au vizat inclusiv facultăţile. Numeroşi profesori au fost arestaţi, iar mulţi rectori au fost înlocuiţi.
“Universitarii şi studenţii trebuie să fie liberi să se exprime, să înveţe şi să dezbată fără a risca să fie daţi afară sau închişi”, a adăugat Williamson.
La 23 februarie 2018, trei universitari au fost declaraţi vinovaţi de “propagandă teroristă” pentru că au semnat, în ianuarie 2016, o petiţie pe care şi-au pus semnătura peste 1.000 de universitari şi care denunţa “masacrul” comis, în opinia lor, asupra unor civili de către forţele de securitate în timpul operaţiunilor împotriva Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) în sud-estul majoritar kurd al ţării.
Procurorii turci îi acuză pe aceşti universitari că au lansat petiţia la cererea PKK pentru a-i ralia pe intelectuali la cauza rebelilor kurzi.
O profesoară de universitate, Nuriye Gülmen, şi un profesor de liceu, Semih Özakça, au devenit de altfel un simbol pentru numeroşi turci care se consideră pe nedrept vizaţi de represiunile masive.
După luni de manifestaţii cotidiene în centrul oraşului Ankara, ei s-au aflat timp de aproape 11 luni într-o grevă parţială a foamei pentru a contesta demiterea lor.
Ei au fost încarceraţi la sfârşitul lunii mai 2017 sub acuzaţia de apartenenţă la un mic grup de extremă-stânga interzis. Nuriye Gülmen a fost condamnată la peste şase ani de închisoare, însă eliberată condiţionat în decembrie, în timp ce urmărirea penală împotriva Semih Özakça a fost abandonată.
“Măsurile împotriva universitarilor creează un climat de teamă şi determină o auto-cenzură în campusurile universitare”, şi-a exprimat regretul Williamson.
Conform HRW, 5.800 de universitari au fost demişi prin decrete-lege în cadrul stării de urgenţă instaurate după puciul eşuat.
