În iunie 1997, un pakistanez în vârstă de 31 de ani, pe nume Naseeruddin, a dispărut într-o peșteră și nu a mai fost văzut niciodată, în timp ce călătorea în Valea Supat din regiunea montană din nordul Pakistanului numită Kohistan.
A lăsat în urmă o soție și doi copii, iar, timp de ani de zile, familia bărbatului dispărut a căutat în zonă orice semn de la el, dar în cele din urmă, fără rezultat, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
„Familia noastră a făcut tot posibilul pentru a-l găsi de-a lungul anilor”, a declarat Malik Ubaid, nepotul decedatului, pentru AFP.
„Unchii și verii noștri au vizitat ghețarul de mai multe ori pentru a vedea dacă trupul său putea fi recuperat, dar în cele din urmă au renunțat, deoarece nu era posibil.”, a spus el.
După aproape trei decenii, căutarea lui Naseeruddin a ajuns în sfârșit la final.
Pe 31 iulie, un păstor local din vale, pe nume Omar Khan, a descoperit cadavrul bărbatului dispărut, care avea încă asupra lui cartea de identitate. Dar asta nu a fost singura surpriză.
”Ceea ce am văzut este de necrezut”, a declarat Khan pentru BBC Urdu. „Cadavrul era intact. Hainele nici măcar nu erau rupte.”
Timp de 28 de ani, Naseeruddin a zăcut mumificat în gheața glaciară. El a suferit un proces de înghețare rapidă care i-a protejat corpul de umiditate și oxigen.
Potrivit Popular Mechanics, Pakistanul găzduiește aproximativ 7.000 de ghețari – cel mai mare număr în afara regiunilor polare ale Pământului – și, la fel ca mulți ghețari din întreaga lume, acești giganți de gheață dispar încet din cauza schimbărilor climatice antropogene.
Schimbările climatice au provocat o scădere a cantității de zăpadă
În nordul Pakistanului, schimbările climatice au provocat o scădere a cantității de zăpadă din regiune, ceea ce a dus la topirea ghețarilor din cauza expunerii mai directe la lumina soarelui. Această încălzire nefirească este cea care a expus în cele din urmă corpul lui Naseeruddin, permițând păstorului care trecea pe acolo să pună capăt unui mister dureros.
Ghețarii și alte corpuri înghețate, cum ar fi calotele glaciare, sunt practic capsule temporale planetare.
Oamenii de știință din întreaga lume forează frecvent carote de gheață pentru a măsura evenimentele climatice din trecut, analizând bulele de aer captive, precum și compoziția izotropă a gheții din jur. Acestea pot oferi, de asemenea, perspective incredibile asupra trecutului umanității.
Deși multe artefacte uimitoare au fost găsite îngropate în gheața glaciară, cea mai faimoasă descoperire înghețată este Ötzi, cunoscut și sub numele de Omul de gheață, care a fost găsit în Alpii italieni în 1991, cu țesuturile moi și organele intacte. Această descoperire a oferit o perspectivă fără precedent asupra vieții și vremurilor din Europa neolitică.
Citește și: Crizele energetice din Transnistria pot deveni recurente, avertizează vicepremierul pentru reintegrare
Deși ghețarii sunt extraordinari în conservarea țesuturilor moi (oamenii de știință știu chiar și care a fost ultima masă a lui Ötzi), ei nu sunt la fel de eficienți ca înghețarea criogenică, care poate conserva perfect un organism. De aceea, Ötzi, precum și alte cadavre ale soldaților înghețați din Primul Război Mondial descoperite în 2017, prezintă încă semne de descompunere și deshidratare.
Din păcate, soarta lui Naseeruddin este împărtășită de mulți exploratori curajoși care se aventurează în aceste altitudini periculoase și reci.
Anul trecut, National Geographic a raportat recuperarea parțială a alpinistului Sandy Irvine, care a dispărut pe Everest acum un secol.
De fapt, echipajele au desfășurat în mod regulat campanii de curățare pe cel mai înalt vârf din lume, găsind adesea alpiniști dispăruți de mult timp, înghețați pe versantul muntelui.
