Daily Express
Două decenii de observaţii efectuate de o pereche de sonde spaţiale aflate pe orbită au permis oamenilor de ştiinţă să urmărească vârtejurile supranumite “diavoli de praf” care se formează în mod regulat pe suprafaţa planetei Marte, oferind o înţelegere mai profundă a climei şi condiţiilor meteorologice de la suprafaţa acestei planete, transmite miercuri Reuters, potrivit stiripesurse.ro.
Folosind date de la sondele spaţiale Mars Express şi ExoMars Trace Gas Orbiter ale Agenţiei Spaţiale Europene, cercetătorii au catalogat 1.039 dintre aceste fenomene, detectând viteze ale vântului care ating aproximativ 158 km/h în aceste vârtejuri care ridică praful în atmosfera marţiană.
Citeşte şi: Krasnoselski cere o întâlnire urgentă cu Maia Sandu – Stiripesurse.md
“Principalele constatări ale acestui studiu arată că vântul de pe Marte poate bate cu mai mare putere decât se credea anterior şi că aceste fenomene sunt mai răspândite decât se credea anterior”, a declarat planetologul Valentin Bickel de la Universitatea din Berna, Elveţia, autorul principal al studiului publicat miercuri în revista Science Advances.
S-a constatat că “diavolii de praf” se dezvoltă mai des în câmpiile joase din nord, dar apar şi în regiunile cu teren accidentat din zonele înalte din sud. Unele locaţii au fost deosebit de predispuse, inclusiv Amazonis Planitia, care este una dintre cele mai line întinderi de şes de pe Marte şi este situată între cele două regiuni vulcanice principale ale planetei.
Cel mai mare vârtej de praf observat avea un diametru de aproximativ 580 de metri, deşi media a fost de aproximativ 82 de metri în diametru. Viteza medie a vântului a fost de aproximativ 64 km/h.
Bickel a spus că studiul a măsurat cel mai rapid vârf înregistrat vreodată pe Marte. Deşi aceste viteze dau impresia că aceste vânturi sunt deosebit de puternice, ele ar fi resimţite mult mai uşor la suprafaţa planetei în contextul în care Marte are o atmosferă mult mai rarefiată decât Pământul.
“Abia ai simţi vânturile marţiene”, susţine Bickel.
Vârtejurile de praf se formează atunci când aerul mai cald din apropierea suprafeţei începe să se ridice şi este rotit de vânturi orizontale, ridicând în cele din urmă praf de pe sol înainte de a se disipa, de obicei, după câteva minute. Acestea au fost observate cel mai des în timpul verii marţiene, la sfârşitul dimineţii până la începutul după-amiezii, când condiţiile erau deosebit de favorabile.
Vârtejurile de praf apar şi pe Pământ în locuri uscate şi prăfuite, cum ar fi deşerturile statelor americane Arizona şi Nevada, dar sunt mult mai puţin frecvente deoarece planeta noastră este mult mai umedă decât Marte.
“Deoarece atmosfera marţiană este atât de subţire, iar suprafaţa uscată şi prăfuită, se poate încălzi rapid sub soare, ceea ce o face mai predispusă la vârtejuri de praf”, a declarat co-autoarea studiului, Antonia Schriever, specialistă în ştiinţe planetare la Centrul Aerospaţial German.
Oamenii de ştiinţă ştiu de zeci de ani despre existenţa vârtejurilor de praf pe Marte. Dar noua cercetare care utilizează date de la Mars Express, începând din 2004, şi de la ExoMars TGO, începând din 2016, reprezintă cea mai sistematică examinare a acestora de până acum.
Studiul a arătat că vânturile puternice din apropierea suprafeţei sunt abundente pe Marte şi joacă un rol important în injectarea prafului în atmosferă, descoperiri care pot oferi informaţii pentru modele mai precise ale vremii, climei şi condiţiilor atmosferice ale planetei.
Cantitatea de praf ridicată în atmosfera marţiană este crucială pentru iniţierea furtunilor de praf, formarea norilor şi chiar eliberarea vaporilor de apă în spaţiu, a spus Schriever. “Studiind vârtejurile de praf care fac vântul – care este de obicei invizibil pentru noi – să fie vizibil în imaginile de pe Marte, putem înţelege mai bine procesele care au loc pe suprafaţa marţiană”, conform lui Schriever.
Praful persistă în atmosfera marţiană mult timp, fiind suflat de vântul din jurul planetei. Pe Pământ, ploaia şi umiditatea îndepărtează în mod regulat praful din atmosferă. Praful suspendat în atmosfera marţiană poate menţine temperaturile din timpul zilei mai scăzute prin filtrarea luminii solare, menţinând în acelaşi timp temperaturile nocturne mai ridicate prin captarea căldurii în apropierea suprafeţei.
Acest studiu poate fi folosit în planificarea viitoarelor misiuni de explorare a suprafeţei marţiene.
“De exemplu, datele noastre ar putea fi folosite pentru a înţelege mai bine dinamica atmosferică pentru anumite locuri de asolizare, înainte de asolizare şi chiar de lansarea navei spaţiale. Datele noastre pot oferi o primă estimare a abundenţei vârtejurilor de praf, precum şi a distribuţiei vitezei şi direcţiilor vântului într-o anumită regiune”, a spus Bickel.
Constatările ar putea fi folosite şi pentru a prezice dacă roverele şi modulele de asolizare ar putea beneficia de pe urma acestor vânturi care îndepărtează praful care se acumulează pe panourile solare care le alimentează, a adăugat Bickel.
This post was last modified on 09/10/2025 12:58 12:58