“Viața. Povestea mea în istorie”: Cartea Papei Francisc a văzut lumina tiparului
Biografia Papei Francisc, “Viața. Povestea mea în istorie”, ajunge în librăriile din 21 de țări, inclusiv în Italia. În carte, Suveranul Pontif parcurge etapele vieții sale și ale istoriei. Printre acestea, Sfântul Părinte amintește momentele importante ale integrării europene și privește către viitorul Uniunii, transmite Euronews.
Papa Francisc spune pentru prima dată într-o carte povestea vieții sale, prin evenimentele care au marcat omenirea.
Citeşte şi: De astăzi vom plăti mai puțin pentru căldură şi lumină – Stiripesurse.md
Papa Francisc vorbește despre al Doilea Război Mondial, când era un copil de trei ani în Argentina, debarcarea pe Lună (1969), căderea Zidului Berlinului (1989) și prăbușirea Turnurilor Gemene (2001).
În 2013, însuși José Maria Bergoglio a fost cel care a făcut istorie, succedându-l pe Benedict al XVI-lea. De atunci, Pontiful, care a împlinit 87 de ani în decembrie, a condus Biserica Catolică prin crize economice globale, pandemie, noi războaie și o lume mai agitată ca niciodată, care merge la urne în peste 70 de țări în 2024, inclusiv pentru alegerile europene din iunie.
“Viața. Povestea mea în istorie”: Cartea Papei Francisc a văzut lumina tiparului
“Viața. Povestea mea în istorie”, scrisă împreună cu corespondentul Mediaset la Vatican, Fabio Marchese Ragona, editată de Harper Collins și sosită marți în librăriile din 21 de țări, include privirea Papei asupra momentelor esențiale ale proiectului de integrare europeană.
Aceste pasaje sunt preluate de la paginile 193-195 ale capitolului “Nașterea Uniunii Europene”.
“Regina avea dreptate” despre diversitatea Europei, scrie Papa
În mai 1992, Elisabeta a II-a, de credință anglicană, a ținut un discurs în fața Parlamentului European, în care a spus că UE ar fi slăbită, dacă va suprima bogăția inerentă diferențelor dintre țări.
“Regina Elisabeta avea dreptate în acel discurs: una dintre sarcinile Europei, care se înființa în acei ani, era tocmai aceea de a păstra și a cultiva diversitatea diferitelor țări. Proiectul era ambițios și se mergea pe calea indicată de părinții fondatori ai Uniunii Europene, cu visul lor de a armoniza diferențele”.
De la Strasbourg la Budapesta, etapele europene ale Papei Francisc în “Viața. Povestea mea în istorie”
“În timpul călătoriei mele la Budapesta din aprilie 2023, m-am întâlnit cu autoritățile, reprezentanții societății civile și ai corpului diplomatic: cu acea ocazie, amintind de discursul pe care l-am ținut la Parlamentul European de la Strasbourg în 2014, am vorbit tocmai despre necesitatea ca Europa să nu fie un ostatic al partidelor, o victimă a populismului autoreferenţial, şi nici să nu se transforme într-o realitate fluidă, care uită de viaţa popoarelor.
“Viața. Povestea mea în istorie”: Cartea Papei Francisc a văzut lumina tiparului
Am vorbit despre nevoia de armonie, în care fiecare parte să se simtă integrată în întreg și, în același timp, să își păstreze propria identitate; fiecare popor își aduce bogățiile, cultura, filosofia sa și trebuie să poată menține această bogăție, această cultură și această filozofie, armonizându-se în diferențe. Problema este că astăzi nu se mai întâmplă acest lucru, visul fondatorilor pare să fie departe”.
Autobiografia Suveranului Pontif: Europa nu trebuie să-l piardă pe Dumnezeu și sufletul său, îndeamnă Papa Francisc
“Despre această necesitate a vorbit și Ioan Paul al II-lea la Strasbourg – în 1988 și, prin urmare, chiar înainte de căderea Zidului Berlinului – și a ținut un discurs memorabil în fața Parlamentului European: a clarificat foarte bine conceptul, adăugând că europenii ar fi trebuit să se accepte unul pe altul, în ciuda apartenenței la diferite tradiții culturale sau curente de gândire, și, de asemenea, să primească străini și refugiați, deschizându-se astfel către bogățiile spirituale ale popoarelor de pe alte continente.
“Viața. Povestea mea în istorie”: Cartea Papei Francisc a văzut lumina tiparului
O viziune creștină, care ne permite să găsim în istoria Europei o întâlnire continuă între cer și pământ, unde cerul indică deschiderea către transcendent, către Dumnezeu, care a caracterizat mereu poporul european. Pământul reprezintă, în schimb, capacitatea sa practică și concretă de a face față situațiilor și problemelor.
Viitorul Europei – vechea Europă, obosită și sterilă – depinde de descoperirea legăturii vitale dintre aceste două elemente. O Europă care nu mai este capabilă să se deschidă către dimensiunea transcendentă a vieții, este o Europă care riscă să-și piardă încet sufletul și, de asemenea, acel spirit umanist pe care îl iubește și îl apără”.
Este nevoie de un nou “umanism” pentru ca proiectul să nu se încheie, Viitorul UE pentru Papa Bergoglio
“Este necesar ca Uniunea de astăzi să se trezească din amorțeală, să revină la nașterea unui nou umanism bazat pe trei capacități: integrare, dialogare și generare. Până la urmă, Bătrânul Continent, dacă este necesar, este capabil să o ia de la zero: a demonstrat acest lucru după cel de-al Doilea Război Mondial, când totul a trebuit reconstruit. Și a reușit pentru că speranța nu a pălit niciodată în inimile celor care întemeiau această nouă entitate politică, punând ființele umane în centrul tuturor.
Este fundamental, în acest sens, să ne gândim la formarea unor persoane care citesc semnele vremurilor și știu să interpreteze proiectul european în istoria de astăzi. Altfel, va predomina doar paradigma tehnocratică care nu atrage noile generații și va marca sfârșitul acestui proiect”.
