Viaţa secretă a puşcăriaşilor

În episodul de astăzi, tânărul, care a ales să-și păstreze anonimatul și pe care l-am numit Tudor (nume inventat), povestește în detalii cum a fost reținut de polițiști, dar și cum a ajuns după gratii și ce reguli nescrise au deținuții, transmite unimedia.

„Un domn mi-a promis că mă va ajuta cu un loc de muncă. În schimb, mi-a cerut să-i aduc pastile ecstasy”

„Aveam 22 de ani, atunci consumam mai mult pastile ecstasy și îmi petreceam practic tot timpul prin cluburi, cu prietenii. Cumva ei erau mai bogați, cu mașini, asta mi-a atras atenția, le cumpăram și lor. Într-o zi am făcut cunoștință, prin niște prieteni, cu un domn care mi-a promis că mă va ajuta cu un loc de muncă. În schimb, mi-a cerut să-i aduc niște pastile. Știam unde le găsesc, le-am procurat din banii mei, m-am dus la club să i le duc. El ceruse 8 pastile, eu i-am dat 5, iar el mi-a dat 3 înapoi și mi-a spus că acuș vine un prieten de al lui să-mi aducă banii. Apoi au intrat mascații, s-au aprins luminile și am fost încătușat. Mi s-a adus la cunoștință că sunt învinuit de circulația drogurilor, păstrare, consum etc.”, a relatat Tudor.

„Când s-au aprins luminile în local, la toate mesele pe jos erau droguri de care vrei – prafuri, pastile, iarbă. Era strașnic acolo”

Tânărul spune că în momentul în care a fost reținut, podeaua localului era practic acoperită cu tot felul de substanțe interzise, aruncate pe jos de petrecăreții luați prin surpindere de oamenii legii: „Am fost reținut eu și doi prieteni de ai mei, dar și un băiat pe care nu-l cunosc atât de bine și care era cu noi la masă. Îmi amintesc că atunci când s-au aprins luminile, practic la toate mesele pe jos erau droguri de care vrei – prafuri, pastile, iarbă. Toți au înțeles ce se întâmplă și le-au aruncat. Era strașnic acolo”.

„Au găsit 3 pastile la mine și mai aveam 4 acasă, pe care le-am predat benevol. Odată ce m-au încătușat, am înțeles că gata, până aici a fost și că trebuie să-mi recunosc vina. Cumva mă simțeam nevinovat, dar până la urmă, port o vină, pentru că m-am ocupat cu asta, bani din asta am avut. Nu pot să neg, trebuie să-mi accept greșelile și să lucrez asupra lor, pentru că dacă lași problemele așa, ele se agravează și se creează și mai multe”, relatează Tudor.

„Polițiștii mi-au propus să-l „torn” pe omul de la care procuram droguri, dacă vreau să scap cu un termen mai mic”

Tânărul a fost dus la comisariat, apoi în izolator: „După reținere am fost dus la izolator, reținut pentru 72 de ore, mi s-au adus învinuirile. Dar întâi m-au dus la comisariatul de la Buiucani și acolo, colaboratorii de Poliție m-au speriat și m-au adus la condiția să conclucrez cu ei. Nici nu am fost împotrivă, pentru că înțelegeam că toate acestea trebuiesc oprite. Îmi pare rău că mulți încă nu înțeleg cât de periculos este consumul de droguri. Mi-au propus să-l „torn” pe omul de la care procuram. În schimb, mi-au promis să mă ajute să scap cu un termen mai mic. Am colabroat cu ei, mi-au întors telefonul, am sunat omul de la care cumpăram pastilele și ne-am înțeles să-mi mai facă o partidă. Am fost cu polițiștii în momentul reținerii acelei persoane, le-am arătat satul în care ne întâlneam. L-au reținut pe el și pe complicele său. Apoi am mai stat 2 zile în izolator, după care a urmat judecata, mi-a s-au dat 30 de zile de arest preventiv și am ajuns la Penitenciarul 13”.

„Când am ajuns la pușcărie, gardienii m-au întrebat: „Cum stai cu viața?”

„Am fost de 2 ori în penitenciar, iar dosarul încă se află la Curtea de Apel. Prima dată am stat 4 luni și jumătate, iar cel mai mult m-a marcat faptul că atunci când m-au dus la penitenciar, angajații de acolo m-au întrebat: „Cum stai cu viața?” Știam că la pușcărie sunt reguli nescrise și toți trăiesc o viață după niște reguli foarte stricte, dar nu înțelesesem întrebarea. Am precizat ce au în vedere și m-au întrebat dacă am ceva cu pedofilia, cu gay-ii. Le-am spus că nu și m-au repartizat într-o celulă cu „oamenii”. Acolo, deținuții se împart în 3 categorii: „oamenii”, cum le spun ei, „непутёвые” și „лыжники”. Acolo termenii sunt mai mult în limba rusă; „лыжники” sunt cei care fug de datorii în urma jocurilor în cărți sau cei care s-au pârât unul pe altul, sunt persoane sub protecția statului, care au fugit de categoria „oameni””, ne-a relatat Tudor.

„Deținuții, ca și gardienii, m-au întrebat dacă nu sunt gay și pe ce articol am fost închis”

Tânărul a povestit și cum a fost întâmpinat în celulă: „Când am intrat în celulă, mi s-a făcut un ceai, s-au adunat toți împreună și mi-au pus câteva întrebări. Te mai întreabă încă o dată, ca și gardienii, dacă nu ești gay. Apoi te întreabă pe ce articol ai fost închis și dacă tot ce le spui este adevărat. Pentru ei este foarte important să nu-i minți, dar eu i-am mințit, pentru că înțelegeam că nu trebuie să le povestesc tot adevărul. Până să ajung în celulă, am stat în camera comună, în carantină (n.r. perioadă ce se realizează pentru persoanele primite de la organele de poliţie sau venite din întreruperea executării pedepsei), timp de 7 zile. Acolo băieții sunt mai simpli, acolo nu lucrează regulile, după acel termen, persoanele de acolo sunt repartizate în cele 3 categorii. Acolo, cineva mi-a spus la ureche să vorbesc cât mai puțin și să ascult cât mai mult, să studiez regulile de pe loc și să joc după ele, pentru că dacă voi încerca să merg după regulile mele, va fi rău”.

„Cei care colaborează cu poliția sunt „capre” – sunt bătuți tare, iar lumea interlopă nu-i stimează”

„Nu le-am povestit că l-am turnat la Poliție pe omul de la care cumpăram droguri, pentru că celor care conlucrează cu Poliția li se spune „capră”, ei sunt bătuți tare, iar lumea interlopă nu-i stimează deloc. Nu le-am spus nici articolul în baza căruia am fost reținut, pentru aceste persoane au termenul „барыга”. Când ajung în celulă, aceștia sunt puși să spele WC-uri etc.”, ne-a dezvăluit Tudor.

„Din gențile cu produse pe care le primești de acasă, trebuie să dai la „общак” 30-40%”

Una dintre regulile nescrise, dar respectate cu strictețe de către deținuți, este să împartă cu colegii de celulă produsele pe care le primesc de acasă: „2-3 săptămâni am trăit în pace, pentru că aveam prieteni, cu familia m-am reunit, când am ajuns la pușcărie, și în fiecare săptămână primeam câte 2 genți cu ceai, cafea, țigări. Din acest considerent, nu prea am avut întrebări, dar apoi a sunat omul care răspunde de tot coridorul. Pușcăria este împărțită în coridoare, pe fiecare dintre ele este un responsabil din rândul interlopilor, care are grijă de toți deținuții, „смотрящий” i se spune, este „смотрящий” pe fiecare coridor și „смотрящий” pe celulă. Cel responsabil de coridor l-a sunat pe cel din celulă și i-a cerut să discute cu mine. M-a întrebat dacă sigur nu am nimic cu vânzările. El mi-a spus: „Prietenii tăi au susțin contrariul”. În acel moment, am inventat ce să le spun, le-am povestit cazul din ziua în care am fost reținut, că a am procurat din banii mei droguri pentru persoana care a promis că mă ajută cu un loc de muncă. Din gențile pe care le primești, ești obligat să dai la „общак” 30-40%”.

„Nu toți primeau genți, erau persoane închise a 2-a, a 3-a oară și deja nici rudele, nici apropiații nu prea le trimiteau nimic”

„Consumă toți, iar dacă decizi să păstrezi ce ai în geantă, încalci regulile lor. Tot ce ai trebuie să împarți, pentru că atunci când nu mai rămâne nimic în celulă, responsabilul pe celulă sună responsabilul pe coridor și se transmit țigări, mâncare. Eram 20 de oameni într-o celulă de 36 metri pătrați și se mânca totul re nu toți primeau genți, erau persoane închise a 2-a, a 3-a oară și deja nici rudele, nici apropiații nu prea le trimiteau nimic. pede. În plus,Dacă omul a ajuns a treia oară după gratii, înseamnă că el și-a ales viața asta. În plus, cei de la libertate au de muncit, de plătit facturi, poate și s-au săturat de ei. Din 20 de deținuți, dacă la 4-5 le veneau colete, acestea se împărțeau repejor”, a relatat Tudor.

„Administrația cunoaște ce se întâmplă în celule și este implicată în multe cazuri”

Tânărul susține că administrația penitenciarului cunoaște despre regulile nescrise ale deținuților și tot ce se întâmplă în celule: „Administrația precis cunoaște și chiar este implicată în multe cazuri. Într-o zi am vrut să obțin și eu un telefon. În celulă nu prea aveam acces, deși erau 2-3 telefoane, mi se permitea să sun acasă și să vorbesc 1-2 minute, pentru că telefoanele erau folosite pentru diverse escrocherii. Când luam telefonul, mă întrebau ce vreau să fac și îmi dădeau 2 minute. M-am apropiat de responsabilul de celula noastră și i-am spus că am un telefon și aș vrea să-l aduc în celulă, ca să nu cer de la alții. El așa mi-a spus: „Ca să aduci un telefon aici, trebuie să ai 2 telefoane, unul va merge la „общак”, iar celălalt îți va rămâne ție. În plus, trebuie să dai 100 de euro”. Din ceea ce am înțeles, procedura are loc prin intermediul gardienilor, este ireal să ajungă un telefon în celulă prin altă modalitate. Înainte se ascundeau telefoanele prin WC-urile instanțelor de judecată, iar deținuții le luau de acolo și le ascundeau cumva. Însă în ultimul timp, gardienii le aduceau în schimbul unor sume de bani”.

„Găseau femei care erau peste hotare și le cereau bani, să facă rost de droguri, alcool, telefoane”

Tudor a povestit ce escrocherii se făceau de după gratii: „Deținuții aveau de lucru, lucrul lor consta în identificarea unor femei, care sunt peste hotare, sunt singure, evident. Le sunau, comunicau cu ele toată seara, cereau poze intime sau bani. În lipsa banilor și a susținerii de la libertate, căutau surse de venit. Cineva juca în cărți și avea datorii, iar pentru ele poți fi și omorât. Activitatea lor de bază era să amăgească femeile de bani, ca să poată supraviețui acolo, să facă rost de droguri, alcool, alte telefoane”.

„Drogurile ajungeau la pușcărie prin operațiunea „переброс” – băieți de la libertate le aruncau peste gard, deținuților”

Acesta a relatat și cum ajungeau drogurile în penitenciar: „Este o operațiune pentru asta, se numește „переброс”. Deținuții se sunau cu băieți de la libertate și le spuneau la ce oră ies la plimbare. Cei de la libertate aruncau peste gard pachete mici ambalate cu bandă izolatoare. Droguri veneau și de la pușcărie. La Penitenciarul 13, sunt persoane deținute provizoriu, până la judecată, dar sunt și persoane venite de la penitenciarele din țară și ele câteodată aduceau substanțe interzise. Din câte știu, verificările sunt foarte stricte, probabil erau implicați gardienii. Banul face totul, majoritatea oamenilor se vând și sunt gata să-și riște și cariera”.

„Deținuții comunică prin poșta internă, numită „cal”. Gardienii știu, dar nu întreprind nimic”

Tânărul ne-a mărturisit că a jucat și el cărți: „Am jucat de 2 ori, pentru că în celula unde am stat primele 2 luni, s-au început tensiuni, din cauza faptului că am vândut droguri. Câteva persoane, care cunosc mai bine regulile deținuților, au început să mă numească și am înțeles că ar putea chiar să mă atace. Așa că am început să caut soluții cum să trec în altă celulă. Am aflat de la un prieten că un cunoscut de al lui stă la etajul de sus. I-am scris. L-a pușcărie este poșta internă, care se numește „cal”, sunt niște frânghii legate printre gratii și o poșetă și poți trimite altor deținuți pe care îi cunoști o scrisoare, un pachet cu țigări. Angajații pușcăriei cunosc despre existența acestei poște, dar nu întreprind nimic”.

„Făceau rost de un preparat, îl injectau în venă și parcă erau morți”

„De ce am jucat? Pentru că voiam să mă mut în altă celulă, iar cunoscutul pe care l-am găsit mi-a pus o condiție, să strâng o masă rotundă de jucători. Și celula noastră, ca și celelalte, era obligată să joace, măcar 3-4 deținuți, care aveau ranguri mai înalte trebuiau să-i convingă să joace, frumos, prin vorbă, le turnau 50 de grame, le dădeau un fum de iarbă și așa se pornea. Omul inconștient aduna datorii. Eu am pierdut o dată 400 de lei și altă dată 700. Acel cunoscut mi-a pus condiția să pun în joc minim 500 de lei pe lună. Am vrut să ajung cu el în celulă, deoarece îmi doream o protecție, să-mi dea sfaturi, pentru că era după gratii deja de peste 20 de ani și era familiarizat cu toate regulile. Dar când am ajuns în cameră, mi-am dat seama că este un simplu narcoman. Făceau rost de un preparat, îl injectau în venă și parcă erau morți, puteai să discuți cu el, dar nu avea nicio reacție. Am văzut că nu mă va putea ajuta și doar jucam, așa cum ne-a fost înțelegerea, dar nu consumam alcool, eram atent, pasam mai mult, am întins-o cumva 2 luni. Apoi am fost eliberat”, ne-a dezvăluit Tudor.

„La deținuții cu ranguri nu prea se fac verificări. Aceștia au și apartamente luxoase”

„Poliția cunoaște și despre telefoane, și despre poștă, și despre alte mașinații care se fac acolo, dar intervenții sunt puține, doar când vin cu verificări mai serioase sau când administrația cere rezultate. Și verificările au loc mai des la cei mai slabi, cei care au nume, ranguri, nu prea au verificări. La aceștia și condițiile de trai sunt mai bune, au apartamente luxoase”, a povestit tânărul.

„Erau apartamente cu teracotă, cu televizoare, led-uri foarte mari, toate condițiile”

Tudor a și lucrat în detenție, așa că a avut ocazia să vadă cât de diferit trăiesc deținuții, în funcție de rangul pe care îl dețin, în lumea interlopă: „Când am fost a doua oară la pușcărie, am lucrat la administrație, ajutam cu mâncarea. Se făceau reparații, ajutam și acolo. Când duceam mâncarea, se deschidea un geam micuț la ușa celulei și am văzut, erau apartamente cu teracotă, cu televizoare, led-uri foarte mari, toate condițiile. În unele celule nu sunt aragazuri, nici fierbătoare electrice măcar, iar cei care trăiesc conform regulilor deținuților au de toate, pentru că dau din „общак”, unde vin și bani de la jocurile de cărți. După fiecare partidă, banii se împart, 20% de la cel care câștigă obligatoriu merg în „общак”. Gardienii mereu au țigări, cafea, bomboane, ei sunt toți la un loc, administrația și cu…”

„Lucrătorii stau în celulă separată și pot face baie în fiecare zi, nu o dată pe săptămână”

Tânărul spune că atunci când a revenit după gratii, a fost repartizat într-o celulă separată, cu persoanele care muncesc în penitenciar: „Lucrătorii stau în celulă separată. Nu am avut probleme, nu vorbeam cu nimeni, îmi făceam munca, iar seara mergeam în celulă, nu am avut probleme cu nimeni.

Eram vreo 16 persoane într-o celulă foarte mică, doar că puteai face baie în fiecare zi. Ce rămânea de la mâncare, o bucățică de carne, o împărțeam noi, muncitorii, puteam juca ping pong în fiecare zi, puteam să ne antrenăm. Prima dată când am fost în penitenciar, baie făceam doar o dată pe săptămână. Stau 7 zile într-o cameră 20 de fumători, mirosuri de care vrei, erau și oameni uitați de toți, fără haine, fără nimic”.

„Când am scris cerere să fiu angajat, administrația mi-a explicat că îmi poate propune doar o activitate neremunerată”

Tudor susține că din cauza unei greșeli comise de un judecător, a muncit câteva luni după gratii, fără a fi remunerat: „Trebuia să muncesc 2 ore, dar munceam 8-10 și nici nu am fost remunerat. Când am scris cerere să fiu angajat la lucru, administrația penitenciarului mi-a explicat că poate să îmi propună doar o activitate neremunerată, din motiv că în decizia Curții de Apel nu era indicat regimul de detenție. Din cauza unui judecător, 4 luni și jumătate am lucrat gratuit, și nu 2 ore, ci toate 10”.

„Ziua „oamenii” dorm, iar noaptea joacă în cărți, consumă alcool și droguri”

Tânărul a povestit și cum arată o zi din viața unui deținut: „În prima etapă, când am stat cu „oamenii”, ei ziua dorm, pentru că gardienii sunt pe coridoare, pot fi și verificări și pot depista și ilegalități, pentru că se consumă alcool droguri. Dimineață, prima verificare se face la 7:30. Toți deținuții ies pe coridor, se verifică dacă nu are nimeni leziuni, gardienii verifică și celula, să vadă dacă nu este ceva ilegal”.

„Deținuții sapă în pereți, fac ascunzișuri în pod, în podea”

Tudor ne-a destăinut unde își ascund deținuții telefoanele, dar alte lucruri, pe care le dețin ilegal în celule: „Sapă în pereți, fac ascunzișuri în pod, în podea, numai unde nu ascund”.

„Aceste percheziții mereu au fost un spectacol”

Întrebat dacă gardienii găsesc cu ușurință obiectele ascunte, acesta a menționat: „Gardienii când vin cu percheziții au cu ei ciocane, alte unelte, bat prin pereți. Dar pentru mine aceste percheziții mereu au fost un spectacol. În 4 luni cât am stat prima dată au fost 5 percheziții, iar în celula noastră a fost găsit doar un telefon, dintre cele 4-5 care erau, încărcătoare și alcool”.

„În fiecare săptămână, celula noastră cu 20 de deținuți era obligată să producă 10 de litri de vodcă”

Deținuții sunt obligați, de superiorii din rândurile lor, să producă și băuturi tari: „Se făcea alcool, în fiecare săptămână, celula noastră cu 20 de deținuți era obligată să producă 10 de litri de vodcă. Se făcea din pâine mucegăită, cu fructe mucegăite, mere, prune. Băieții aveau aparate speciale, storceau amestecul, îl ardeau, făceau aburi etc. Această bragă se ținea 3-4 zile în sticle mari, până fierbea, apoi se storcea”.

„Decât să citești o carte, mai bine joci o carte”

„Băutura și drogurile cel mai mult se repartizau în timpul jocului. Pentru deținuți, jocul este ceva sacru, pentru că presupune că vor veni bani în „общак”. În plus, ce mai poți face acolo? Nu ai ce face. „Decât să citești o carte, mai bine joci o carte”, așa e mentalitatea lor”, a relatat Tudor.

„Patru luni și jumătate au trecut ca 4 zile. Lucrând, poți nici să nu-ți dai seama că ești în penitenciar”

Tânărul spune că atunci când a ajuns pentru a doua oară după gratii, timpul a trecut, pentru el, foarte repede: „Patru luni și jumătate au trecut ca 4 zile. Nu am crezut că lucrând, poți nici să nu-ți dai seama că ești în penitenciar. Cum spunea mama, atunci când mucești, nu ai timp să te gândești unde ești și ce probleme ai. Mă trezeam dimineață, la 5:30, stropeam prin coridoare cu apă, să nu se facă praf, măturam repede, apoi luam saci și strângeam pâinea veche, apoi aduceam pâinea nouă și deja ajutam la târât cratițele cu terci, la amiază duceam ceaunele”.

Cât timp a petrecut în pușcărie, cât l-a costat să iasă la libertate, dar și ce sfat are pentru tinerii care consumă droguri aflați în următorul episod.

În primul episod, tânărul ne-a povestit că la 15 ani a simțit pentru prima oară „gustul” drogurilor, iar la 22, acestea „l-au trimis” după gratii. Acesta a a relatat, în exclusivitate pentru UNIMEDIA, cum a ajuns să consume stupefiante, la o vârstă atât de fragedă, iar apoi să devină și vânzător de substanțe interzise și în ce mod i-au marcat acestea viața și relațiile cu cei din jur.