Linia care delimitează „educarea prin cureaˮ de violență este foarte fină. Violența în familie este aplicată atunci când părintele nu are un control asupra copilului, dar își dorește să-l facă să reacționeze într-un anumit fel, fie comportamental, fie emoțional. În momentul în care copilul nu dă o reacție așteptată, părintele recurge la forță, ridică vocea sau utilizează alte metode de constrângere. Această abordare este greșită și poate traumatiza copilul. Părintele trebuie să explice copilului ce a greșit și cum poate să înlăture consecința. Sunt recomandările Lilianei Maximenco, psiholog la Centrul psiho-socio-pedagogic din cadrul Direcției generale educație, tineret și sport, contactată de IPN în contextul Campaniei naționale pentru prevenirea și raportarea abuzurilor și violenței asupra copiilor.
Lilia Maximenco a spus că, în primul rând, este de muncit cu părintele, să i se explice că este necesar să negocieze cu copilul, să ajungă la compromisuri. Psihologul a precizat că este mult mai ușor să aplici la violența pentru că reacția copilului în acest caz va fi imediată și asta ușurează efortul părintelui, însă această reacție este din frică, ca să nu mai fie lovit și să nu-l doară, să nu fie respins de părinte. Potrivit specialistului, este o reacție pozitivă de scurtă durată, dar, pe termen lung, acest copil învață că nu-i sunt respectate limitele, învață că doar la violență trebuie să reacționeze, este lipsit de inițiativă, manifestă nesiguranță, frică și neîncredere față de adulți. Acumulând aceste trăiri, le proiectează asupra celor din jur, devenind și el violent. „Violența este „contagioasăˮ și ne afectează într-un final pe noi toți. Noi transmitem în continuare acest model comportamental care va fi perpetuat din generații în generațiiˮ, a spus specialistul.
Lilia Maximenco a încurajat persoanele să sesizeze organele competente când sunt martori la violență asupra copiilor. De regulă, nu e vorba de cazuri singulare, dar sunt familii în care în mod repetat copilul este supus fie la violență, fie la neglijență. Dacă copiii mici sunt lăsați să plângă, lăsați fără supraveghere, este o formă de neglijență care duce, în consecință, la traumatisme, și fizice, și psihologice. Părintele care este violent are nevoie de ajutor, pentru că nu-și poate gestiona și îndeplini aceste atribuții parentale, a spus Lilia Maximenco.
Psihologul a explicat că, atunci când este semnalizat un caz, este convocată echipa multidisciplinară, se poartă o primă discuție cu copilul pentru identifica care îi sunt necesitățile și care sunt riscurile, se examinează situația în familie, după care se identifică forma de violența sau neglijența la care a fost supus copilul și, în funcție de aceasta, se găsesc soluții pentru a îmbunătăți fie condițiile, fie calitatea comunicării, modul de abordare a copilului și alte aspecte ce au fost identificate în procesul de examinare.
Direcția generală educație, tineret și sport a Primăriei municipiului Chișinău susține Campania națională pentru prevenirea și raportarea abuzurilor și violenței asupra copiilor și îndeamnă toți cetățenii să raporteze cazurile de abuz fizic sau sexual, hărțuire, violență online sau orice alt tip de violență asupra copilului la numărul 116111 (Telefonul Copilului).