Stilul impulsiv al președintelui american nu a mai fost niciodată testat în timpul unui conflict militar susținut. Pe măsură ce apetitul pentru risc al lui Donald Trump se epuiza, temerile sale au crescut.
Trump este un președinte care se bazează pe dramatism, oferind o versiune mai intensă a abordării sale neortodoxe, maximaliste, într-o situație nouă – lupta într-un război. În public, el oscilează între abordări opuse, una beligerantă, cealaltă conciliantă, iar în culise se luptă cu consecințele când lucrurile merg prost, se arată într-o amplă analiză publicată de Wall Street Journal.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
În același timp, Trump își pierde uneori concentrarea, petrecând timp cu detaliile planurilor sale pentru sala de bal a Casei Albe sau cu strângerile de fonduri pentru alegerile de la jumătatea mandatului și le spune consilierilor că vrea să treacă la alte subiecte.
Trump se confruntă cu propria teamă de a le ordona trupelor SUA să înfrunte pericolul pe câmpul de luptă, întrucât unii soldați vor fi răniți, iar alții nu se vor întoarce acasă – o provocare similară cu cea a altor președinți care au purtat un război, au declarat pentru ziarul american persoane familiarizate cu situația.
WSJ evocă tensiunea de la Casa Albă din după-amiaza de Vinerea Mare, când într-o Aripă de Vest aproape goală, la scurt timp după ce a aflat că un avion american fusese doborât în Iran, iar cei doi membri ai echipajului fuseseră au fost dați dispăruți, Trump a țipat la consilieri ore în șir.
Europenii nu ajută, s-a plâns el în repetate rânduri. Prețurile medii la benzină erau de 4,09 dolari. Imaginile crizei ostaticilor din Iran din 1979 – unul dintre cele mai mari eșecuri de politică internațională ale unei președinții din ultima vreme – îi apăreau în minte, au spus persoanele care au vorbit cu el.
„Dacă te uiți la ce s-a întâmplat cu Jimmy Carter… cu elicopterele și ostaticii, i-a costat alegerile. Ce mizerie”, spusese Trump în martie.
Acum, stafia politică a lui Carter îl bântuia pe Trump, în timp ce situația din Iran se înrăutățea.
Trump a rezistat tentației de a trimite soldați americani să cucerească insula Kharg, de exemplu, punctul de plecare pentru 90% din exporturile de petrol ale Iranului. Deși i s-a spus că misiunea va reuși și că va oferi SUA acces la Strâmtoarea Ormuz, el s-a temut că vor exista victime americane inacceptabil de mari, au spus membri ai administrației.
Totuși, el a făcut declarații riscante fără implicarea echipei sale de securitate națională, iar WSJ include aici și postarea lui despre planurile de distrugere a civilizației iraniene, o manevră prin care a încercat să-i facă pe oficialii de la Teheran să negocieze.
Trump a militat pentru încetarea războaielor, dar a pariat că ar putea rezolva, cu puterea aeriană și navală a Americii, o problemă de securitate națională care i-a frământat pe șapte președinți americani.
Acum, armistițiul este sub semnul întrebării, o rută comercială critică a fost închisă timp de săptămâni, iar regimul iranian a fost înlocuit cu lideri noi și radicali, toți amenințând să prelungească o operațiune despre care Trump a spus în repetate rânduri că va dura doar șase săptămâni – un termen limită deja ratat de la începutul războiului pe 28 februarie.
Stilul impulsiv al președintelui nu a fost niciodată testat în timpul unui conflict militar susținut, scrie cotidianul american. Spre deosebire de operațiunea de succes din Venezuela, care i-a sporit încrederea, Trump se confruntă în Iran cu un adversar mai dificil de gestionat care până acum nu s-a arătat dispus să se supună cerințelor sale.
„Asistăm la succese militare uimitoare care nu se concretizează în victorie, iar acest lucru e cauzat în mod direct de președinte și modul în care a ales să-și facă treaba – lipsă de atenție la detalii și lipsă de planificare”, a declarat Kori Schake, cercetător senior la organizația de dreapta American Enterprise Institute, care a făcut parte din Consiliul de Securitate Națională al fostului președinte George W. Bush.
Decizia lui Trump de a se aventura în război i-a surprins pe mulți dintre cei care îl cunoșteau cel mai bine. „Sânge și nisip”, le-a spus el consilierilor în primul său mandat pentru a descrie regiunea, explicând de ce nu era interesat să fie implicat în vreun conflict din Orientul Mijlociu, scrie WSJ.
După un briefing convingător susținut în februarie de prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu în Situation Room și discuții repetate cu un grup de aliați, printre care și senatorul republican Lindsey Graham, Trump a spus că are încredere în armată că va reuși, dându-le consilierilor exemplul intervenției din Venezuela.
Trump nu s-a străduit prea mult pentru a convinge opinia publică americană despre necesitatea războiului și curând a devenit frustrat că administrația sa nu primea laudele așteptate.
Karoline Leavitt, secretarul de presă al Casei Albe, nu și-a ascuns nemulțumirea în legătură cu ceea ce ea considera o acoperire mediatică nedreaptă a administrației. Echipa sa i-a arătat rezultatele sondajelor pentru alegerile intermediare din luna noiembrie, iar acestea indicau că războiul îi trage în jos candidații republicani.
Totuși, Trump credea că o victorie asupra Iranului i-ar oferi șansa de a remodela ordinea globală așa cum nu a reușit în primul său mandat, au declarat doi oficiali de rang înalt. El a declarat la începutul operațiunii militare că, “dacă facem lucrurile corect, salvăm lumea”, a spus o sursă pentru WSJ.
Strâmtoarea Ormuz a fost o sursă deosebită de frustrare, Trump exprimându-și iritarea față de vulnerabilitatea acestei căi navigabile vitale.
El a oscilat public între a cere sprijin din partea aliaților pentru a ajuta la deschiderea ei și a insista că SUA nu au nevoie și nu doresc asistență militară.
Blocajul a afectat aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu petrol, iar directorii generali din domeniul energiei din SUA au devenit rapid nervoși.
Liderii din domeniul energiei s-au temut că războiul va duce la creșterea prețurilor, dacă Trump ar continua o escaladare care să corespundă retoricii sale, au declarat persoane familiarizate cu situația.
Potrivit unor surse apropiate, în apelurile cu consilieri, inclusiv Chris Wright (secretarul Energiei) și secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, Trump a oscilat între a ține cont de îngrijorările economice și a insista că va continua războiul. În același timp, președintele american a început rapid să reflecteze asupra modului în care acțiunea militară s-ar putea transforma într-un dezastru.
Într-o discuție cu congresmanii republicani din Doral, Florida, la puțin peste o săptămână de la începutul războiului, Trump i-a evocat pe președinții democrați care au coordonat dezastrele de politică externă, inclusiv retragerea din Afganistan în mandatul lui Joe Biden. Apoi, a insistat asupra încercării eșuate a lui Carter de a-i salva pe ostaticii americani din Iran.
Impulsurile contradictorii ale președintelui, manifestate în postările pe care le face dimineața devreme, i-au îngrijorat pe consilierii săi, iar crizele repetate provocate de război au dus la conflicte în cadrul administrației americane, culminând cu amenințarea lui Trump de a distruge civilizația iraniană, mai scrie WSJ.
This post was last modified on 22/04/2026 20:02 20:02