În ciuda oboselii populației, a scandalurilor de corupție și a demiterii mâinii sale drepte, Andrii Iermak, președintele ucrainean nu și-a văzut niciodată cota de popularitate coborând sub 52% (opinii favorabile), scrie „Le Monde” (Franța).
Cu toate acestea, opoziția critică o guvernare pe care o consideră prea concentrată și prea autoritară, potrivit stiripesurse.
Citește și: Igor Grosu: Avem scopul ambițios de a repara 3 mii de km de drumuri până în anul 2029
La 14 februarie, la Conferința de Securitate de la München, Volodimir Zelenski a avut o întâlnire cu presa după o zi de interviuri și întrevederi. Ridurile sunt adânci, barba din ce în ce mai căruntă. Cu greu mai poate fi recunoscut omul care făcea Ucraina să râdă pe vremea când era comediant. Un jurnalist francez îi spune că pare epuizat. Președintele schițează un zâmbet și răspunde: „Ei bine, atunci nu vă uitați la mine.” Replica stârnește zâmbete în sală. Umorul și replicile sunt încă acolo. Dar chipul spune altceva: patru ani de război au lăsat urme durabile.
Scena, aparent banală, rezumă starea puterii ucrainene: Volodimir Zelenski este încă acolo, omniprezent pe scena internațională, central în arhitectura politică a țării sale. Dar elanul enorm de la început s-a transformat treptat într-un echilibru dificil, bazat pe rezistență și tensiuni. În exterior, Zelenski continuă să întruchipeze rezistența țării sale, afișând o determinare fără fisuri în fața partenerilor străini; în interior, rămâne cheia de boltă a unui sistem politic profund afectat de război, solid, dar din ce în ce mai vulnerabil.
Ultimele luni au concentrat toate tensiunile. La presiunea externă a negocierilor impuse de Donald Trump, care pare pregătit să cedeze cerințelor rusești, s-a adăugat un scandal politic intern. La începutul lunii noiembrie 2025, un caz de corupție în sectorul energetic, dezvăluit de două agenții anticorupție, a zguduit vârful statului.
Plecarea lui Andrii Iermak
Afacerea, care vizează apropiați ai președinției, a șocat opinia publică, deja obosită de patru ani de conflict sângeros și de lovituri tot mai frecvente asupra sectorului energetic. Cutremurul politic a culminat cu demisia lui Andrii Iermak, mâna dreaptă a lui Volodimir Zelenski, șef al administrației prezidențiale și al doilea cel mai puternic om din țară, a cărui locuință a fost percheziționată.
Nu a fost deschisă nicio procedură judiciară, dar plecarea sa a fost considerată singura soluție pentru a stinge criza, deoarece el întruchipa toate excesele sistemului. „Odată cu el a dispărut un stil foarte personal de gestionare a guvernului și Parlamentului, precum și un control monopolist asupra anumitor domenii ale politicii, inclusiv relațiile cu Statele Unite și procesul de negocieri”, explică politologul ucrainean Volodimir Fesenko, de la centrul de studii politice Penta din Kiev.
Înlocuirea lui Andrii Iermak, o lună mai târziu, cu Kirilo Budanov, atunci șeful serviciului de informații militare HUR, a avut un efect imediat asupra opiniei publice. Figură asociată operațiunilor clandestine îndrăznețe împotriva Rusiei, acesta se bucură de o mare popularitate în țară, cu un nivel de încredere de 70%, potrivit unui sondaj realizat în ianuarie de Institutul Internațional de Sociologie din Kiev (KIIS).
Totuși, sosirea sa nu a fost însoțită de schimbări notabile în modul de guvernare al președinției. Cercul decizional rămâne restrâns, limitat la colaboratorii apropiați ai lui Zelenski. La Kiev, există și îngrijorări privind influența pe care Andrii Iermak ar putea continua să o exercite asupra unor consilieri prezidențiali.
Dincolo de reputația sa de om de acțiune, Kirilo Budanov a fost numit și datorită legăturilor sale cu americanii în cadrul negocierilor de pace. În principal asupra acestui dosar s-au concentrat eforturile în ultimele săptămâni, inclusiv prin revenirea în prim-plan a lui David Arahamia, cunoscut și el pentru conexiunile sale cu Statele Unite. În 2022, liderul partidului prezidențial Slujitorul Poporului a condus echipa de negociatori ucraineni în primele discuții cu Rusia.
În acest context agitat, popularitatea unui președinte aflat la putere de șapte ani impresionează prin stabilitatea sa. După ce a crescut puternic la începutul invaziei, când a ales să rămână la Kiev în loc să se evacueze, ea nu a coborât niciodată sub 52%, în ciuda înfrângerilor militare și a scandalurilor, potrivit KIIS.
Opoziția nu își menajează criticile față de o guvernare pe care o consideră prea concentrată și uneori autoritară pentru a reduce la tăcere vocile disidente. Dar aceste grupuri, reprezentate de personalități precum fostul președinte Petro Poroșenko sau primarul Kievului, Vitali Kliciko, au dificultăți în a se face auzite într-un peisaj politic fragmentat de război. „Opinia publică se opune formelor active de luptă politică internă”, explică Fesenko.
Sprijin popular pentru șeful statului
Legitimitatea lui Zelenski, al cărui mandat s-a încheiat oficial în mai 2024, nu este pusă sub semnul întrebării de nicio forță politică, în condițiile în care doar 9% din populație ar fi favorabilă organizării de alegeri imediat, potrivit unui sondaj KIIS publicat în decembrie 2025.
Acest lucru ține mai puțin de sprijinul pentru persoana lui Zelenski și mai mult de sprijinul pentru funcția prezidențială, explică jurnalistul și soldatul Pavlo Kazarin: „Nu este vorba atât despre Zelenski, cât despre șeful statului. Războiul este un factor care îi aduce mult sprijin, pentru că ne unim în jurul drapelului. Sunt sigur că sondajele vor arăta cu totul altceva după terminarea războiului.”
„Oamenii sunt foarte conștienți de riscurile unei destabilizări interne”, consideră expertul politic Oleksii Haran.
În același timp, echipa președintelui depune eforturi importante pentru a-i proteja imaginea. Astfel, el evită să se pronunțe asupra unor subiecte considerate toxice sau polarizante, cum ar fi mobilizarea în armată. Președintele merge periodic în vizită la soldați și menține un contact aproape zilnic cu populația. Videoclipuri filmate în stil selfie din biroul său, rapoarte despre bombardamentele rusești, stadiul negocierilor, omagii aduse brigăzilor de pe front – această prezență constantă urmărește să asigure transparența și să arate că țara rezistă.
Observatorii politici sunt de acord că Zelenski a gestionat cu abilitate criza politică. Cu toate acestea, poziția sa rămâne fragilă. În timp ce influentul Andrii Iermak îi servea drept paratrăsnet pentru critici, Zelenski se află acum singur în vârful statului. Iar anchetele anticorupție privind cazul din noiembrie 2025 continuă. „Riscurile politice potențiale pentru președinte persistă. Ancheta continuă (…) și orice nouă dezvăluire poate avea impact”, spune Fesenko.
Problema alegerilor
În paralel, deși plecarea lui Iermak a calmat relațiile cu Parlamentul, neîncrederea persistă. Ar fi exagerat să vorbim despre o criză deschisă, dar partidul prezidențial Slujitorul Poporului își pierde coeziunea după șapte ani la putere.
La început, majoritatea parlamentară îi permitea lui Zelenski să adopte legi fără dificultăți. Astăzi însă, mulți parlamentari spun că se simt neglijați sau folosiți. Puterea trebuie acum să caute sprijin dincolo de aliații tradiționali. „Este o formă de neîncredere”, recunoaște deputatul Bohdan Iaremenko. „Înainte, glumeam spunând că era suficient să explici că Zelenski susține un proiect pentru ca el să fie adoptat. Astăzi nu mai este cazul.”
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
La aceasta se adaugă problema alegerilor. Oficial suspendate din cauza legii marțiale, ele au revenit în discuție în ultimele luni, în special sub presiunea americană. La Conferința de Securitate de la München, pe 14 februarie, președintele a declarat că Ucraina ar putea organiza alegeri în două luni, dar numai după un armistițiu.
„Zelenski vorbește constant despre alegeri pentru a-i face pe plac președintelui Trump, dar astfel crește așteptările în Ucraina”, spune Iaremenko.
„Ucraina este țara paradoxurilor”, afirmă diplomatul Oleg Șamșur, fost ambasador în SUA, care observă că unele grupuri politice au intrat deja într-o fază inițială de pregătire pentru o eventuală campanie electorală. „Toată lumea acționează ca și cum ar fi posibil. O posibilitate care mi se pare greu fezabilă în acest moment.”
Declarațiile recente ale fostului comandant-șef al armatei, Valeri Zalujnîi, actual ambasador la Londra, alimentează aceste speculații. Într-un interviu acordat agenției Associated Press pe 18 februarie, el a vorbit despre tensiunile cu Zelenski, criticând o percheziție din 2022 la biroul său și eșecul contraofensivei din 2023. Totuși, generalul nu și-a exprimat ambiții politice. „Este foarte ciudat pentru un ambasador care ar trebui să reprezinte președintele în străinătate”, spune deputatul Oleksandr Merejko.
