La 13 noiembrie este marcată în întreaga lume Ziua internaţională a educaţiei copiilor nevăzători. Este asociată cu ziua de naştere a pedagogului francez Valentin Haüy (n. 13 nov. 1745 – m.1822), cel care a întemeiat prima şcoală pentru nevăzători din lume, la Paris, în 1784.
Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Prevenirea Orbirii (International Agency for the Prevention of Blindness; www.iapb.org/learn), amploarea pierderii vederii la copii şi la adolescenţi la nivel global, este cel puţin de 448 de milioane de copii şi adolescenţi care au erori de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism şi prezbiopie), care necesită tratament, iar 90 de milioane de copii şi adolescenţi sunt complet orbi.
Prevalenţa pierderii vederii la copii variază considerabil în interiorul unei ţări şi de la o ţară la alta sau regiune. În ţările cu venituri mici, cataracta congenitală este o cauză principală a pierderi vederi, în timp ce în ţările cu venituri medii cauza deficienţelor de vedere este retinopatia de prematuritate. La fel ca la populaţia adultă, eroarea de refracţie necorectată rămâne principala cauză a deficienţei de vedere în toate ţările în rândul copiilor, potrivit www.who.int.
Cu toate acestea, dacă se exclude eroarea de refracţie, numărul copiilor care sunt orbi din cauza afecţiunilor oculare este în scădere în toate regiunile, datorită reducerii a trei factori majori, precum: eroziunea corneană, deficienţa de vitamina A şi infestarea cu virusul rujeolei. Pierderea vederii (total sau parţial) în perioada copilăriei este cauzată de obicei de deficitul de vitamina A, rujeolă, cataractă congenitală, conjunctivită la nou-născut şi retinopatia prematurităţii (ROP), potrivit www.sciencedirect.com.
Evenimentele organizate în această zi sunt axate pe educaţia copiilor nevăzători şi sensibilizarea opiniei publice asupra problemelor cu care se confruntă această categorie socială. Educaţia copiilor cu deficienţe vizuale nu diferă prea mult de cea a copiilor cu vedere normală, doar cadrul didactic este diferit. Există şcoli speciale, unde copiii nevăzători învaţă materii obişnuite cu ajutorul unor echipamente speciale şi îndrumaţi de profesori special pregătiţi.
Pentru a îmbunătăţi respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi din întreaga lume, mai mult de jumătate dintre ţări au semnat şi ratificat Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. În acelaşi timp, se angajează să se ajute reciproc prin cooperare pentru a obţine respectul la nivel mondial pentru persoanele cu dizabilităţi.
Majoritatea elevilor orbi şi cu deficienţe de vedere frecventează în prezent şcolile din cartier, adesea ajutaţi în activităţile lor educaţionale de profesori obişnuiţi şi de o echipă de profesionişti care îi formează în abilităţi alternative: de orientare şi mobilitate. Instruirea pentru deplasări independente este de obicei predată de către antreprenori antrenaţi în în care se află elevii pentru instruire, la fel cum se procedează şi pentru folosirea alfabetului Braille. Copiii nevăzători pot avea nevoie, de asemenea, de o pregătire specială în înţelegerea conceptelor spaţiale şi în îngrijirea de sine, deoarece adesea nu sunt capabili să înveţe vizual şi prin imitaţie, aşa cum fac alţi copii.
