2026 a început, iar Europa se află sub asediu. În anul care urmează, erodarea constantă a normelor pe care Europa s-a bazat până acum va fi accentuată de slăbiciunea liderilor săi.
Presiunea externă din partea Rusiei crește în Ucraina, China subminează baza industrială a UE, iar Statele Unite – care au ajuns să amenințe efectiv cu anexarea teritoriului unui aliat NATO – subminează regulile multilaterale ale Uniunii Europene, reguli care par tot mai depășite într-o lume mult mai tranzacțională și mult mai puțin cooperantă, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Și nimic nu sugerează că aceste evoluții se vor tempera, arată o analiză Politico.
Dimpotrivă, în anul care urmează, această eroziune a normelor va fi agravată de slăbiciunea conducerii europene, în special în așa-numitele state „E3” – Germania, Franța și Marea Britanie.
Cele mai mari riscuri existențiale pentru Europa vor veni din relația transatlantică. Pentru liderii europeni, obiectivul-cheie al anului 2025 a fost să mențină implicarea Statelor Unite în războiul din Ucraina. Cel mai bun rezultat posibil pentru 2026 ar fi continuarea diplomației ad-hoc și a tranzacționalismului care au definit ultimele 12 luni.
Însă, dacă vor apărea noi amenințări în această relație – în special în legătură cu Groenlanda – acest echilibru ar putea deveni imposibil de menținut.
Anul începe, de asemenea, fără vreun semn că Rusia ar face concesii în privința cererilor sale de armistițiu sau că ar fi dispusă să accepte termenii planului în 20 de puncte elaborat de SUA, UE și Ucraina. Motivul: președintele Vladimir Putin calculează că situația militară a Ucrainei se va deteriora și mai mult, forțându-l pe Volodimir Zelenski să cedeze teritorii.
Eu cred că Putin se înșală, scrie în analiza sa Mujtaba Rahman, șeful diviziei pentru Europa din cadrul Eurasia Group.
Cu sprijinul Europei, Zelenski va continua să reziste presiunilor americane privind concesiile teritoriale și va intensifica atacurile asupra producției și exporturilor energetice ale Rusiei, pe lângă rezistența de pe linia frontului. Desigur, acest lucru va duce și la intensificarea atacurilor aeriene rusești asupra orașelor ucrainene și infrastructurii energetice.
Totuși, creșterea cheltuielilor militare europene, achizițiile de armament american, finanțarea acordată Kievului și sancțiunile împotriva Rusiei – inclusiv asupra surselor de venit din energie – ar putea menține statu quo-ul din 2025. Dar acesta este, probabil, cel mai bun scenariu posibil.
Între timp, liderii europeni vor fi forțați să ignore public sprijinul Washingtonului pentru partidele de extremă dreapta – sprijin menționat explicit în noua strategie de securitate națională a SUA – în timp ce, în privat, vor face tot posibilul pentru a limita efectele unui eventual val anti-sistem la urne.
Un test major vor fi alegerile din Ungaria, care vor arăta dacă mișcarea MAGA poate influența decisiv aliații săi ideologici din Europa. Premierul populist Viktor Orban pare să se confrunte, pentru prima dată în 15 ani, cu perspectiva reală a înfrângerii. Contracandidatul său, Péter Magyar – conservator și naționalist, dar fără stigmatul corupției – reprezintă o provocare serioasă, pe fondul unei economii stagnante și al creșterii prețurilor.
Dacă însă războiul din Ucraina s-ar extinde și ar afecta direct Ungaria, temerile alegătorilor s-ar putea reaprinde și dinamica electorală s-ar putea schimba radical.
Cei trei piloni de … instabilitate
Toate aceste provocări sunt amplificate de slăbiciunea E3.
Centrul politic european este în declin de peste un deceniu. Franța, Germania și Marea Britanie au intrat în 2026 cu guverne slabe, asediate de populismul de dreapta și de stânga și cu o administrație americană care le dorește căderea.
Niciuna nu are alegeri generale programate în 2026, dar toate riscă paralizia politică sau chiar destabilizarea. Cel puțin un lider – britanicul Keir Starmer – ar putea cădea în urma unei revolte interne de partid.
În Marea Britanie, evenimentul-cheie al anului va fi scrutinul local din mai. Partidul Laburist riscă umilința de a ieși pe locul trei în parlamentul galez, de a nu reuși să învingă Partidul Național Scoțian și de a pierde mandate în favoarea Verzilor și Reform UK în Anglia. Deputații laburiști se așteaptă deja la o contestare formală a conducerii lui Starmer, iar șansele lui de a supraviețui sunt reduse.
Franța a intrat în 2026 fără buget, pentru al doilea an consecutiv. Vestea bună pentru Emmanuel Macron este că guvernul minoritar al premierului Sebastien Lecornu va reuși probabil să ajungă la un acord bugetar până în februarie sau martie. Dar Adunarea Națională fragmentată va menține țara într-o stare de criză lentă până la alegerile prezidențiale din 2027.
Citește și: Moldova obține dreptul de proprietate asupra Sanatoriului „Moldova” din Odesa
În Germania, economia ar putea înregistra o ușoară revenire, însă problemele structurale persistă. Divizat ideologic, guvernul cancelarului Friedrich Merz va avea dificultăți în a implementa reforme majore. Iar viitoarele alegeri regionale, în care extrema dreaptă AfD este așteptată să obțină scoruri mai mari, vor intensifica presiunea asupra Berlinului.
O realitate istorică – uitată adesea în vremurile calme – se reafirmă în 2026: libertatea, stabilitatea, prosperitatea și pacea în Europa sunt întotdeauna fragile.
„Vacanța de la istorie” oferită de Pax Americana și de cooperarea postbelică excepțională s-a încheiat.
De acum înainte, relevanța Europei în noua ordine globală va fi definită de capacitatea sa de a răspunde agresiunii hibride a Rusiei, de a influența diplomația legată de războiul din Ucraina și de a-și îmbunătăți competitivitatea, gestionând totodată ascensiunea extremei drepte și amenințările existențiale la adresa economiei și securității sale venite din partea Rusiei, Chinei și Statelor Unite.
De acest lucru va depinde dacă Europa poate supraviețui.
