Lacurile şi sistemele cu apă dulce contribuie cu peste 20% la emisiile totale de metan din atmosferă, conform unei descoperiri realizată de o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Geneva, Elveţia, relatează agerpres .
Până recent se credea că metanul nu se produce decât în medii private de oxigen, precum straturile sedimentare de pe fundul lacurilor. Acest fenomen este încă foarte puţin înţeles şi a fost evidenţiat de studiul desfăşurat timp de doi ani în cadrul căruia a fost măsurată cantitatea de metan şi modul în care acesta era produs în stratul de la suprafaţa apei (primii cinci metri), în zona lacului Hallwil din cantonul Aargau situat în nordul Elveţiei.
”Ceva se întâmplă la suprafaţa apelor şi nimeni nu i-a dat atenţie până acum”, a declarat agenţiei de presă elveţiană ATS Daniel McGinnis, coautor al studiului efectuat alături de colega sa Daphne Donis.
Metanul este un gaz care produce un efect de seră de 28 de ori mai puternic în comparaţie cu dioxidul de carbon, iar măsurarea cantităţii în care acesta este prezent este importantă pentru studiul unor fenomene precum schimbările climatice.
Citește și : Un marocan care intenţiona să comită atacuri cu cuţitul a fost expulzat din Italia
Flatulenţa şi regurgitarea bovinelor reprezintă factori importanţi ce contribuie la sporirea cantităţii de metan din atmosferă, iar lacul Hallwil, cu o suprafaţă de circa 10 kilometri pătraţi, generează anual o cantitate din acest gaz comparabilă cu cea produsă de o turmă de 240 de astfel de animale, adică aproximativ 25 de tone, menţionează sursa citată.
Până acum, oamenii de ştiinţă nu au putut explica modul în care metanul se produce la suprafaţa apei lacurilor. De aceea, cercetătorii elveţieni susţin că este foarte posibil ca lacurile să reprezinte surse enorme de metan, mult mai mari decât se estimase anterior.
Studiul realizat la Universitatea din Geneva a fost publicat în ”Nature Communication” şi demonstrează că lacurile joacă un rol deosebit de important în ciclul gazului metan.
Procesul de măsurare a cantităţii de metan s-a desfăşurat în verile anilor 2015 şi 2016. Concluzia a fost una neaşteptată: acumularea mecanică a metanului în stratul de la suprafaţa lacului nu poate să justifice concentraţiile pe care oamenii de ştiinţă le-au observat. Concentraţia ar trebui să fie mult mai mică, iar valorile observate nu pot fi explicate decât prin faptul că gazul este produs în stratul de la suprafaţa apei, susţin cercetătorii.
”Ar putea fi produsul secundar rezultat în urma unui alt proces, încă necunoscut”, a declarat McGinnis.
