Brexitul a început odată cu acordarea excepţiilor (opt-outs) şi a drepturilor de veto, întrucât astfel s-a permis să fii cu un picior în Uniunea Europeană şi cu unul în afara ei, a declarat miercuri raportorul Parlamentului European pentru Brexit, Guy Verhofstadt, în dezbaterea din plenul PE care precede ratificarea acordului de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană, scrie agerpres.
”Este trist să vedem cum pleacă o ţară care ne-a salvat de două ori, o ţară care şi-a dat de două ori sângele pentru a elibera Europa”, a spus fostul premier belgian.
Citește și : Negocieri o dată la trei săptămâni pentru reglarea relaţiilor post-Brexit
”Ne veţi lipsi”, a afirmat el, care le-a cerut colegilor săi europarlamentari să ratifice acordul de retragere pentru a se evita un Brexit ‘sălbatic’, dezordonat.
Verhofstadt a lăsat să se înţeleagă că în opinia sa Regatul Unit va reveni în interiorul Uniunii Europene. ”Acesta este un vot, nu un ‘adio’; este doar un ‘la revedere’ ”, a încheiat eurodeputatul din grupul Renew Europe.
Regatul Unit va părăsi blocul comunitar, la care a aderat în 1973, vineri 31 ianuarie la miezul nopţii, ora Bruxellesului (23:00 GMT), atunci când drapelul acestei ţări va fi retras de la instituţiile UE.
Tratativele oficiale între UE şi Londra privind viitoarea lor relaţie vor putea începe după ce mandatul de negociere va avea aprobarea statelor membre UE. Negociatorii UE şi cei britanici vor lucra intens pentru a definitiva cât mai mult posibil dintr-un viitor parteneriat, astfel încât documentul să poată fi pus în aplicare la data încheierii perioadei de tranziţie.
Citește și : Preşedintele mexican îşi cedează avionul oficial prin loterie
După prima rundă a negocierilor privind Brexitul, Regatul Unit şi UE au căzut de acord asupra aspectelor financiare ale raportului comun din decembrie 2017, Londra urmând să achite o ”factură a divorţului” în valoare de aproximativ 39 de miliarde de lire sterline net.
În cazul unei extinderi a perioadei de tranziţie, vor fi necesare alte tratative pentru a suplimenta plăţile Londrei către vistieria UE, întrucât Regatul Unit ar trebui să achite cheltuielile ce revin oricărui alt stat membru cu drepturi depline.
