Curenţii oceanici sunt mai rapizi în prezent decât în urmă cu două decenii, creştere a vitezei pe care unii oameni de ştiinţă se gândesc să o pună pe seama procesului de încălzire globală, conform unui nou studiu publicat joi în revista Science Advances, transmite Live Science, potrivit agerpres.
Această creştere a vitezei curenţilor marini se manifestă peste tot pe glob, însă cele mai evidente efecte au fost consemnate la latitudinile tropicale. De asemenea, creşterea vitezei curenţilor oceanici a fost remarcată de la suprafaţă până la adâncimea de 2.000 de metri.
Citeşte şi: SUA l-au lichidat pe liderul Al-Qaida în Peninsula Arabică
“Magnitudinea şi larga răspândire a acestui fenomen de accelerare a curenţilor oceanici au fost detectate în întregul ocean planetar şi până la adâncimea de 2.000 de metri şi au fost o surpriză pentru noi”, a comentat co-autorul acestui studiu, Janet Sprintall, oceanograf al Instituţiei de Oceanografie din cadrul Universităţii California din San Diego. “Deşi ne aşteptam ca intensificarea vântului din ultimele două decenii să aibă un astfel de efect asupra dinamicii curenţilor marini, faptul că această acceleraţie se manifestă atât în apele de suprafaţă cât şi în cele de adâncime a fost un rezultat neaşteptat care are probabil legătură cu încălzirea globală”, a adăugat ea.
Viteza cu care vântul se propagă la suprafaţa oceanului a crescut în medie cu 1,9% pe deceniu. Această creştere a vitezei vântului transferă energie spre suprafaţa oceanului şi spre apele de adâncime. Aproximativ 76% din apele oceanice de până la adâncimea de 2.000 de metri au cunoscut o creştere a energiei cinetice începând cu anii ’90. În medie, viteza curenţilor oceanici a crescut cu aproximativ 5% pe deceniu începând din anii ’90, conform studiului.
Acest studiu a fost coordonat de Shijian Hu, oceanograf la Institutul de Oceanologie din Qingdao, China. Hu, Sprintall şi colegii lor au dorit să înţeleagă modificările globale suferite de curenţii oceanici, în condiţiile în care studii anterioare pe acest subiect au avut rezultate neconcludente. Spre exemplu, curenţii din zona subtropicală, care transferă energie de la Ecuator spre poli s-au intensificat în ultimul secol. Însă unii curenţi regionali majori, aşa cum este Kuroshio din partea de vest a Oceanului Pacific de Nord, nu păreau să-şi fi intensificat viteza.
În cadrul noului studiu, echipa a analizat vechile date cu privire la dinamica curenţilor oceanici dar şi date noi, obţinute de misiunea Argo – un proiect ştiinţific care foloseşte mii de plute autonome care adună informaţii cu privire la temperatura apei marine, salinitatea sa şi curenţi.
Creşterea vitezei curenţilor oceanici nu este imediat evidentă pentru că aceştia se deplasează oricum încet, conform unei declaraţii pentru The Washington Post făcută de un alt co-autor al studiului, Michael McPhaden, cercetător în cadrul National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA). Spre exemplu, Curentul Ecuatorial din Oceanul Pacific se deplasează cu viteza de 1,6 km/h iar această viteză a crescut doar cu 0,08 km/h în ultimul deceniu. Însă ţinând cont de volumul enorm de apă care se deplasează în aceşti curenţi, este nevoie de o cantitate semnificativă de energie pentru a genera această accelerare.
Autorii studiului susţin că aceste modificări sunt mai accentuate decât ar fi fost aşteptat în urma variaţiilor naturale, ceea ce ar indica ca principal suspect încălzirea globală.
Sunt încă multe întrebări care necesită răspuns cu privire la circulaţia curenţilor oceanici. Spre exemplu, se cunosc foarte puţine despre dinamica acestora la adâncimi mai mari de 2.000 de metri. Înţelegerea schimbărilor de dinamică a curenţilor oceanici este importantă pentru a înţelege schimbările climatice şi efectele lor. Curenţii oceanici transportă căldură dintr-o parte în alta a globului şi influenţează habitatele marine, clima şi temperaturile locale.
