Un raport prezentat la Cotroceni sugerează o nouă cale pentru președintele Nicușor Dan: o Românie care nu mai vrea un ”tutore” la Bruxelles, dar care mizează pe un ”patriotism democratic, incluziv și european”.
Raportul ”Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului”, așa cum a fost dat publicității de Palatul Cotroceni, cu enumerarea autorilor lui, intelectuali cunoscuți, precizează încă de la început că ”firul roșu” al documentului este ideea că ”identitatea națională și cea europeană nu se exclud, ci se pot consolida reciproc”.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Această compatibilitate a identităților nu e o descoperire a autorilor, ci chiar status quo-ul legal din tratatele comunitare care nu poate fi contestat juridic.
Nu e clar dacă Raportul e o pledoarie pentru europenitate sau pentru un naționalism modern, care merită reconstruit pe noi piloni.
Europa nu apare niciunde ca scop sau ca o comunitate de destin în care România se topește parțial, ci mai degrabă ca mijloc pentru un subiect care rămâne neschimbat: națiunea.
Propunerea documentului este explicită și se referă la ”recuperarea patriotismului de către forțele democratice”, un ”patriotism democratic, incluziv și european”. Adică un naționalism modern, civic, igienizat, compatibil cu Bruxelles-ul, construit ca alternativă electorală la naționalismul resentimentar al AUR. Europenitatea e adjectivul, patriotismul e substantivul.
Este scos în evidență un sondaj care arată că 69,1% dintre români vor renegocierea unor condiții mai favorabile în interiorul UE, iar doar 11,2% susțin ieșirea, în timp ce 54,9% cred că viața le-ar fi mai grea dacă UE s-ar desființa, iar 22,4% care cred contrariul (INSCOP, ianuarie 2026).
Din aceste date rezultă că românii preferă un ”naționalism de negociere”, iar raportul, în loc să încerce să transforme această realitate în trambulină politică proeuropeană, o consacră drept orizont – ”pro-europenismul prin calcul” e criticat ca insuficient la pagina 10 și adoptat ca filozofie la pagina 14, unde este enunțat ”patriotismul competenței, nu al resentimentului”: ”securitate energetică fără izolaționism, suveranitate prin infrastructură europeană, valoare adăugată acasă, reducerea facturilor ca antidot anti-extremist, UE ca multiplicator de putere, nu ca tutore”.
Se înțelege că în acest moment imaginea Bruxelles-ului este cea de tutore, dar explicația e simplă: România e nefuncțională pe majoritatea palierelor, inclusiv în ceea ce privește statul de drept, după cum arată recentul raport al Comisiei Europene.
Acesta din urmă subliniază un fapt evident: corupția la nivel politic e abolită de prescrieri, iar banii partidelor creează disfuncții și cenzură pe piața mediatică. Președinția nu vrea o UE care să fie ”tutore”, nici Justiția nu vrea și nici sistemul în întregul lui, care ar prefera să funcționeze fără reguli și monitorizări din afară. Un ideal spre care tinde și AUR.
Din raportul dat publicității lipsește diaspora ca problemă politică: cei 5 milioane de români din străinătate apar în mod idealizat, ca agenți ai ”europenizării societății”, deși o parte substanțială a acestui electorat a votat suveranist.
Acest paradox incomod e pur și simplu ocolit.
Apoi, e menționată Ortodoxia ca patrimoniu cultural care ”nu trebuie instrumentalizat politic”, dar nu se pomenește nimic despre instrumentalizarea care se întâmplă deja, despre rolul unor clerici în ecosistemul suveranist.
Lipsesc mai ales actorii: AUR apare o singură dată, într-o notă nesemnificativă; liderii, rețelele, banii și infrastructura media folosite de curentul suveranist – obiectul propriu-zis al analizei – rămân în afara ei. Lipsește tineretul, expediat într-o jumătate de propoziție (”electorat radical preponderent tânăr, conectat la social media”), deși el e viitorul problemei.
Documentul descrie suveranismul cumva îngăduitor ”mai curând o ofertă politică, pornind de la o preocupare legitimă (controlul democratic)”. În acest fel i se recunoaște o origine onorabilă.
Federalismului european conținut în proiectul Tratatului de la Maastricht din 1991, în schimb, nu i se face o lectură la fel de amabilă: apare etichetat direct ca ”federalism abstract”. Adjectivul ține loc de argument. Simetria ”nici federalismului abstract, nici suveranismului exclusivist” sugerează o falsă echidistanță construită din două epitete inegale: ”exclusivist” sugerează că ar exista un suveranism acceptabil, ne-exclusivist, iar ”abstract” insinuează că orice federalism e o himeră, deși UE are multe elemente federale: supremația dreptului european, efectul direct, moneda comună, Curtea de Justiție – de aceea se și spune că UE e o construcție hibridă, ”mai mult decât o confederație, mai puțin decât o federație”.
La ce folosește raportul Cotroceniului
Raportul ”Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului” are pe moment o funcție simbolică, deși pe termen mai lung ar putea fi o bază ideologică pentru un curent naționalist modern acceptabil și european.
Documentul îi oferă președintelui instrumente de limbaj prin care să neutralizeze suveranismul militant al AUR: ”patriotism democratic” în interior și ”naționalism de negociere” în relația cu UE.
Vezi și: Destinații de vacanță care îți schimbă viața
Pare o platformă prin care președintele vrea să schimbe discursul din tabăra proeuropeană și să atragă din electoratul suveranist. Crede că cei 40% dintre români care percep UE ca pe o limitare a suveranității pot fi aduși de partea unei noi construcții naționalist-europene.
Raportul de 15 pagini e o pledoarie pentru o nouă cale, pe care, poate, președintele Nicușor Dan ar vrea să o aleagă: un naționalism nou, clamat în mod civilizat, un patriotism care pare să-și dorească, fără să o spună direct, mai mult autohtonism și mai puțin europenism.
Critica pe care președintele Nicușor Dan a făcut-o de Ziua Europei, tendința de a se apropia de curentul MAGA și jocurile politice interne scot la iveală un altfel de traseu, decât cel arătat în campania electorală.
