Pandemia de coronavirus riscă să amplifice sărăcia în Marea Britanie, în special cea a copiilor, într-o ţară deja lovită de precaritate după un deceniu de austeritate, comentează vineri agenţia France Presse, scrie agerpres.
Pierderi de locuri de muncă în cascadă, goana după ajutoare sociale sau închiderea de şcoli: această criză sanitară e dublată de o profundă criză socială care preocupă lumea asociativă.
Citește și : Singapore închide timp de o lună toate activităţile, cu excepţia celor esenţiale
“Pandemia aduce în lumină situaţia precară a unei mari părţi a populaţiei” şi carenţele sistemului de securitate socială britanic, a afirmat pentru AFP Dave Innes, economist al Fundaţiei Joseph Rowntree, care luptă împotriva sărăciei.
Conform celor mai recente date oficiale, peste 14 milioane de persoane din Marea Britanie sunt afectate de sărăcie, adică un sfert din populaţie.
Însă, ca semn al gravităţii crizei, de două săptămâni aproape un milion de britanici au depus dosarul pentru a primi ‘creditul universal’ (‘Universal Credit’), un fel de ajutor minim social introdus în 2013.
“Numeroase persoane care trăiau cu salarii decente înaintea epidemiei nu au făcut niciodată apel la ajutor social. Mulţi vor ajunge să aibă foarte puţini bani”, explică pentru AFP Louisa McGeehan, o responsabilă a asociaţiei Child Poverty Action Group. Ea atrage atenţia de asemenea că multe dintre aceste persoane riscă să rămână fără un acoperiş deasupra capului.
Spre deosebire de criza din 2008, guvernul a intervenit mai repede şi a cheltuit miliarde de lire pentru a evita concedierile şi pentru a revaloriza creditul universal.
Un adult de peste 25 de ani va putea primi 1.000 de lire în plus pe an, adică o alocaţie lunară care ar fi între 320 şi 400 de lire, dar sub pragul de sărăcie care se situează în jurul a 600 de lire.
Milioane de britanici ar putea întâmpina greutăţi în a-şi procura hrana, iar băncile de alimente se confruntă cu “provocări fără precedent”, a avertizat organizaţia Trussell Trust, care gestionează 1.200 de astfel de centre în ţară.
Fenomenul poate fi întâlnit şi în SUA, de exemplu, unde aproape 10 milioane de persoane s-au înscris pentru şomaj.
În Marea Britanie, 30% dintre copii, sau 4,2 milioane, întotdeauna printre grupurile de populaţie cele mai vulnerabile, trăiesc în sărăcie.
Închiderea şcolilor i-a privat pe mulţi de o masă gratuită la prânz şi de un loc unde sunt “la căldură şi în securitate”, afirmă Amanda Martin, preşedintă a principalului sindicat din educaţie, National Education Union (NEU), intervievată de AFP.
Citește și : Boris Johnson, bolnav de covid-19, îşi prelungeşte carantina
Ea oferă în prezent în şcoala sa din Portsmouth, în sudul Angliei, pachete cu mâncare pe care copiii încă înscrişi la şcoală, din cele mai sărace familii, pot veni să le ia.
“Numeroase familii nu au internet sau calculatoare”, ceea ce împiedică urmărirea cursurilor online, afirmă Louisa McGeehan.
Acest lucru agravează inegalităţile deja existente.
Deceniul de austeritate de după criza financiară din 2008 a dat o lovitură foarte puternică, pentru că a dus la scăderea salariilor şi la îngheţarea ajutoarelor sociale între 2016 şi 2020.
Deşi piaţa locurilor de muncă pare solidă, cu o rată a şomajului foarte scăzută până acum, acest lucru se bazează pe precaritatea faimoaselor contracte de ‘zero ore’, care nu garantează niciun orar minim.
“Riscul de sărăcie este ridicat în special în sectoare precum cel al restaurantelor şi al magazinelor, unde salariile sunt scăzute şi unde munca este precară”, potrivit lui Dave Innes.
Pandemia ar putea lovi puternic în regiunile defavorizate din centrul şi nordul Angliei, dar şi la Londra, “unde există familii care trebuie să facă economii la hrana sau îmbrăcămintea copiilor pentru a-şi plăti chiriile”, unele astronomice, subliniază Louisa McGeehan.
Deşi salută măsurile guvernului, ea spune că o majorarea a alocaţiilor familiale “ar fi mult mai eficientă împotriva sărăciei în rândul copiilor”.
Această epidemie ar putea lăsa urme, în special dacă guvernul revine asupra măsurilor de ajutor odată criza sanitară terminată, în contextul în care este dificil pentru o ţară să se relanseze după o asemenea degringoladă economică, adaugă ea.
Însă exact cei care au cele mai mari dificultăţi în a-şi asigura traiul “sunt primele victime în cazul unei mari recesiuni”, spune şi Dave Innes.
