Franţa “a rămas oarbă la pregătirea” genocidului etnicilor tutsi din Rwanda din 1994 şi are “responsabilităţi grele şi copleşitoare” în producerea tragediei, potrivit concluziilor unui raport al unei comisii de istorici publicat vineri, relatează AFP, potrivit agerpres.
Acest raport foarte aşteptat, trimis preşedintelui Emmanuel Macron, atrage atenţia în concluziile sale asupra “falimentului Franţei în Rwanda” între 1990 şi 1994 şi a “orbirii” sale faţă de deriva autoritară a regimului “rasist, corupt şi violent” al preşedintelui etnic hutu Juvenal Habyarimana. Şi asta “în pofida alertelor lansate de la Kigali, Kampala sau Paris”, precizează concluziile raportului.
Citește și : Carantină OBLIGATORIE la hotel pentru toţi cei care ajung în Irlanda din ‘ţările roşii’
Documentul subliniază că “nimic nu demonstrează” că Parisul s-a făcut “complice” la genocidul care s-a soldat cu cel puţin 800.000 de morţi, potrivit ONU, între aprilie şi iulie 1994.
Documentul consultat de AFP înainte de publicarea sa oficială insistă asupra responsabilităţii cruciale a preşedintelui socialist din epocă, Francois Mitterrand, în această politică.
“Această aliniere cu puterea rwandeză este bazată pe voinţa şefului statului şi a preşedinţiei Republicii”, scriu cei 14 istorici ai Comisiei, care au analizat zeci de mii de arhive franceze timp de doi ani. Francois Mitterrand întreţinea “o relaţie puternică, personală şi directă” cu Juvenal Habyarimana, subliniază ei.
Această relaţie, dublată “de o grilă de lectură etnicistă” a situaţiei din Rwanda, a justificat “livrarea în cantităţi considerabile de arme şi muniţii regimului Habyarimana, la fel ca şi implicarea foarte mare a militarilor francezi în formarea Forţelor armate rwandeze” guvernamentale.
Raportul denunţă, de asemenea, “existenţa unor practici ilegale ale administraţiei, a unor canale paralele de comunicaţie şi chiar de comandă, de ocolire a procedurilor legale, a unor acte de intimidare” în aplicarea unei politici care era în cea mai mare parte decisă la Palatul Elysée şi în cercul de apropiaţi al lui Mitterrand.
La momentul genocidului, Franţa “a întârziat în ruperea legăturilor cu cei responsabili şi a continuat să plaseze FPR (Frontul patriotic rwandez, fosta rebeliune tutsi care a pus capăt genocidului) la vârful preocupărilor sale”, mai scriu istoricii.
“Ea a reacţionat tardiv” prin operaţiunea militaro-umanitară Turquoise între iunie şi august 1994, “care a permis salvarea a numeroase vieţi, dar nu şi pe acelea ale membrilor foarte marii majorităţi tutsi din Rwanda exterminaţi încă din primele săptămâni ale genocidului”, adaugă ei.
Citește și : O singură doză din vaccinul Pfizer oferă un răspuns imun puternic împotriva COVID-19
Chiar dacă relaţiile dintre Paris şi Kigali s-au destins după venirea la putere a lui Emmanuel Macron în 2017, rolul Franţei în Rwanda, multă vreme acuzată de “complicitate” la genocid de Kigali, rămâne un subiect exploziv de peste 25 de ani. De asemenea, acesta face obiectul unei dezbateri aprinse între cercetători, universitari şi oameni politici.
Comisia prezidată de istoricul Vincent Duclert a fost înfiinţată în 2019 de Emmanuel Macron, care s-a remarcat prin dorinţa de a aduce evoluţii în anumite dosare istorice delicate, notează AFP.
