În căutarea frenetică a Europei de a pune capăt dependenţei sale de energia rusească, există o resursă neexploatată: apele din jurul Ciprului. Un conflict vechi între Turcia, Cipru şi Grecia, care îşi are rădăcinile în invazia Ciprului de către Turcia în 1974, împiedică eforturile de explorare, informează mediafax.
Turcia doreşte să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte modul în care se obţin profiturile din bogăţiile insulei, asigurându-se că beneficiile revin comunităţii cipriote turce. De asemenea, Ankara doreşte ca orice gaz din regiune să treacă pe teritoriul său în drum spre Europa. Între timp, Atena susţine planurile de a transporta gazul prin Cipru şi Grecia, scrie POLITICO.
Citește și : SUA renunță la obligativitatea testului COVID-19 pentru turiştii care sosesc în ţară cu avionul
Iniţial, a existat speranţa că unitatea în legătură cu războiul din Ucraina va convinge ţările să lase deoparte orice nemulţumiri în favoarea ajutorării UE să pună capăt plăţilor de energie care alimentează maşinăria de război a preşedintelui rus Vladimir Putin. În martie, premierul grec Kyriakos Mitsotakis şi preşedintele turc Recep Tayyip Erdoğan chiar s-au întâlnit, alimentând anticiparea că o detensionare ar putea fi la orizont. Nu a fost aşa.
După doar două luni, Erdoğan a întrerupt legăturile cu Mitsotakis, iar autorităţile greceşti şi-au plasat forţele în stare de alertă maximă, invocând ameninţările turceşti. Orice speranţă de apropiere pare să se fi spulberat.
Rezultatul este că, la 15 ani după ce Cipru a anunţat prima sa rundă de acordare a licenţelor şi la 11 ani de la descoperirea primului mare zăcământ de gaze în largul insulei, Cipru s-a întors la punctul de plecare. Nu se transportă niciun gaz prin conducte şi nu s-a luat nicio decizie cu privire la modul în care acesta ar putea fi combinat cu alte rezerve din regiune şi transportat către restul Europei.
„Ţinând cont de trecutul recent şi, în general, de experienţa noastră cu Turcia, nu am fost atât de naivi încât să credem că Turcia şi-a schimbat peste noapte atitudinea faţă de Grecia sau de Cipru”, a declarat Kornelios Korneliou, un înalt funcţionar din cadrul Ministerului cipriot al Afacerilor Externe.
Ciprioţii se tem acum că tensiunile crescânde vor descuraja companiile energetice să continue investiţiile şi explorările, împiedicând o expansiune a veniturilor din combustibili fosili considerată crucială pentru o ţară care se clatină deja din cauza pierderii afacerilor considerabile pe care ruşii le aduceau cândva în Cipru.
Invazia Turciei în Cipru a divizat insula în nordul cipriot turc, un stat recunoscut doar de Turcia, şi sudul cipriot grec, o ţară din UE recunoscută pe scară largă pe plan internaţional ca Republica Cipru.
Citește și : Vaccinurile cu ARN mesager nu cauzează absenţa menstruaţiei (EMA)
De atunci, conflictul îngheţat s-a desfăşurat într-o serie de lupte indirecte pentru graniţele maritime şi resursele naturale din jur.
Aceste dispute au devenit mai aprinse în ultimele decenii, când Cipru a început să permită companiilor să caute zăcăminte de gaze naturale în zona sa economică exclusivă; în 2011 a fost descoperit câmpul Afrodita. Turcia susţine că Cipru trebuie să se abţină de la orice acţiune în aceste ape şi a lansat propriile nave de explorare, flancate de nave de război. În 2019, UE a lovit Turcia cu sancţiuni pentru foraje neautorizate în largul coastelor cipriote.
