Narendra Modi, căruia i s-a refuzat cândva viza pentru SUA, va fi acum oaspete de onoare la Casa Albă. Administrația Biden face tot posibilul pentru a-l primi cât mai bine pe premierul indian la un dineu de stat de săptămâna aceasta, care este doar al treilea astfel de eveniment organizat de actualul președinte, scrie THE WASHINGTON POST, potrivit RADOR.
Dat fiind că Modi se pregătește pentru a lua cuvântul în fața Congresului american pentru a doua oară, ar putea părea că India se reorientează spre SUA. Dar nu fiți naivi, dragii mei prieteni americani. India nu vă va fi aliat niciodată.
Iar acest lucru nu se va schimba, indiferent dacă alegerile de la anul vor fi câștigate de Modi ori de un adversar al lui. Memoria colectivă a Indiei reține ticăloșiile colonizării, fapt care generează un sprijin public amplu pentru o cale independentă.
Politica de nealiniere a Indiei a început prin refuzul de a se lăsa prinsă în războiul rece. Astăzi, acea poziție s-a transformat într-un multilateralism agresiv. Ministrul de externe S. Jaishankar afirmă că India ar trebui să beneficieze „de pe urma cât mai multor relații cu putință”.
Așadar, dacă vă așteptați la monogamie, pregătiți-vă să fiți dezamăgiți. India și-a rezervat dreptul de a flirta cu Rusia, Iranul – ba chiar și cu China – dacă interesele naționale i-ar dicta o asemenea nevoie.
După atentatele de la 11 septembrie 2001 America i-a cerut Indiei să trimită trupe în Afganistan. Armata indiană s-a opus prin veto solicitării. În 2003, când SUA au invadat Irakul, premierul Atal Bihari Vajpayee a refuzat să le acorde ajutor militar, în ciuda faptului că presa indiană pro-americană îl îndemna să treacă „de partea corectă a istoriei” – o expresie folosită azi frecvent în contextul conflictului ruso-ucrainean. Rezistența opusă presiunii administrației George W. Bush a fost o mutare curajoasă – și, după cum s-a dovedit între timp, una care denotă superioritate morală.
În prezent New Delhi refuză în mod similar să se conformeze poziției americane cu privire la invazia rusă din Ucraina. Importul Indiei de petrol rusesc ieftin continuă să doboare recorduri. Oricine așteaptă să-i vadă pe conducătorii Indiei denunțând public Kremlinul – unul dintre principalii lor furnizori de armament și o sursă valoroasă de materii prime – mai are mult de așteptat.
India a criticat decizia SUA de a bloca accesul petrolului din Iran și Venezuela pe piața liberă. New Delhi a acționat pentru a aduce Teheranul în Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO), un forum multilateral creat de Rusia și China în 2001. India i-a găzduit în mai pe miniștrii de externe ai SCO, pe fondul unor tensiuni mai ample cu China și al persistenței antagonismului cu Pakistanul. Două săptămâni mai târziu, fără să le pese de această aparentă contradicție, Modi și Biden se îmbrățișau și râdeau în fața camerelor la reuniunea Quad, un parteneriat lax de securitate care mai include Australia și Japonia.
Evident că extinderea cooperării Indiei cu Quad a iscat proteste din partea Beijingului. Și, da, problemele pe care le are India cu China sunt grave. N-au trecut decât trei ani de când India a pierdut 20 de soldați într-o ciocnire letală cu trupele chineze la frontiera comună din munții Himalaia.
Dar să nu credeți nici pentru un moment că India își va ghida politica față de China în funcție de SUA; New Delhi vrea să gestioneze această relație pe cont propriu. India a avut 18 runde de negocieri cu China pentru a rezolva disputa de la frontieră. Pe de altă parte, India rămâne un membru-cheie al Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură susținute de Beijing. În calitate de membru fondator, India deține al doilea cel mai mare număr de voturi după China, care, cu 30% din voturi, deține drept de veto de facto.
Nu încape îndoială că SUA și China au multe în comun. Ambele sunt societăți deschise și argumentative. Diversitatea e atuul ambelor țări.
Chiar și așa, nu povestea de dragoste a unor valori împărtășite e cea care aduce la un loc cele două țări. E trezirea la realitatea geopolitică.
India va fi de acord că există o necesitate strategică și urgentă de îngrădire a expansiunii Chinei, care deja toarnă bani în țări mai mici din sudul Asiei – Nepal, Sri Lanka, Bhutan – pentru a cumpăra influență. China își etalează totodată mușchii și în Oceanul Indian – ograda strategică a Indiei – și în regiunea mai largă Indo-Pacific.
Dar să nu confundăm cooperare strategică cu o alianță pe termen lung. Într-o lume multipolară India va căuta să fie un pol, nu un partener exclusiv.
