Președintele Ungariei, Tamás Sulyok, un apropiat al fostului prim-ministru Viktor Orbán, a anunțat că va semna un amendament constituțional recent aprobat, care va pune capăt propriului său mandat de șef de stat, conform Rai News.
Această semnătură reprezintă mult mai mult decât încheierea unui episod instituțional: oferă un exemplu de manual despre cum un cadru instituțional, construit de-a lungul anilor pentru a servi unui proiect politic explicit iliberal, poate fi demontat bucată cu bucată.
Vezi și: Destinații de vacanță care îți schimbă viața
Demisia lui Sulyok nu este un simplu detaliu: ea marchează încheierea, cel puțin la nivel simbolic, unui ciclu pe care Viktor Orbán îl conturase cu mare claritate încă din timpul celebrului său discurs de la Băile Tușnad, din iulie 2014, când a declarat că Ungaria va construi „un stat deliberat iliberal, un stat neliberal”, întrucât un stat poate rămâne o democrație fără a fi liberal.
În 2018, în același loc, premierul ungar a propus „democrația creștină iliberală” drept alternativă explicită la democrația liberală, susținând că, concepte precum deschiderea față de imigrație sau modelele familiale flexibile erau incompatibile cu viziunea sa. Era vorba despre o construcție teoretică deliberată, nu despre o improvizație: în timp, Orbán a edificat un model alternativ veritabil, care a fost ulterior exportat ca punct de referință pentru alte mișcări de dreapta din Europa.
Guvernul lui Péter Magyar, care i-a succedat lui Orbán în urma victoriei electorale zdrobitoare din luna aprilie, demontează acum acea arhitectură urmând o logică precisă și, în anumite privințe, în oglindă: utilizarea instrumentelor majorității parlamentare pentru a desființa, una câte una, structurile de putere moștenite de la regimul anterior.
Partidul Tisza deține două treimi din mandate, o majoritate constituțională care permite executivului să modifice Legea Fundamentală fără acordul opoziției, replicând astfel, la nivel procedural, metodele folosite ani la rând de Fidesz.
Înlăturarea lui Sulyok, numit președinte în 2024 de către parlamentarii Fidesz și descris de Magyar drept o „marionetă” a lui Orbán, a fost realizată printr-un amendament constituțional care invoca o „pierdere gravă a încrederii publice” în persoana sa, și nu printr-o procedură standard de suspendare din funcție. Sulyok însuși a promulgat legea, denunțând-o totodată drept o lovitură dată statului de drept și un „precedent negativ” pentru principiul separării puterilor în stat.
Cu toate acestea, pachetul de reforme aprobat depășește cu mult această singură demitere: introduce o limită de douăsprezece ani a mandatului pentru parlamentari; stabilește vârsta obligatorie de pensionare la șaptezeci de ani pentru judecătorii Curții Constituționale, o măsură care va impune demisia lui Péter Polt, președintele Curții și un loialist convins al lui Orbán; restabilește competența Curții Constituționale de a exercita controlul de constituționalitate asupra legilor bugetare; și instituie un nou organism dedicat recuperării activelor publice deturnate în timpul guvernării anterioare.
Per ansamblu, aceste măsuri vizează trei piloni tipici democrațiilor iliberale: un sistem judiciar subordonat, un sector media public captiv (televiziunea publică, descrisă de maghiari drept o „fabrică de propagandă”, a fost deja suspendată) și mecanisme de suprimare a disidenței, cum ar fi Biroul pentru Protecția Suveranității, deja desființat.
Cu toate acestea, rămâne o problemă teoretică semnificativă, una ridicată de opoziția Fidesz, precum și de diverși observatori independenți, inclusiv Human Rights Watch (care a remarcat că reforma „reflectă epoca Fidesz”): demontarea unui sistem iliberal bazându-se pe puterile majorității absolute și ocolirea garanțiilor stabilite pentru cele mai înalte funcții ale statului riscă să reproducă chiar logica majoritară, centralizatoare pe care măsura încearcă să o depășească.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Orbán însuși, cu o tentă de retorică oportunistă, a vorbit despre o „tiranie” care a devenit deja realitate, argumentând că, dacă acest lucru i se poate întâmpla președintelui, „mâine, nimeni nu va mai fi în siguranță.
O îngrijorare legitimă vizavi de sustenabilitatea democratică a unui proces de normalizare realizat în întregime prin amendamente, fără un proces constituant mai amplu și partajat.
