Aşgabat, capitala de un milion de locuitori a Turkmenistanului, frapează în primul rând prin numeroasele clădiri din marmură albă, monumentele de proporţii şi prin iluminatul nocturn în diverse culori. Dincolo de asta, viaţa localnicilor se derulează, cel puţin vara, într-un ritm mult afectat de temperaturile care trec de 40 de grade Celsius, în care se împletesc confortul urban cu tradiţiile locale. Iată câteva lucruri mai puţin cunoscute despre capitala şi cel mai mare oraş din Turkmenistan, scrie agerpres.
Palatul nunţilor din “oraşul dragostei”
Aşgabat, care în persană înseamnă “oraşul dragostei”, are, cum se putea altfel, un “Palat al nunţilor”, un fel de “One stop shop” în materie de căsătorii, unde cei care-şi unesc destinele pot face şi uniunea civilă, şi petrecerea de la restaurant. În Turkmenistan, la fel ca în alte ţări, nunta este în principal o chestiune de prestigiu pentru familii, motiv pentru care nimeni nu se zgârceşte cu cheltuielile.
Există chiar bănci în Turkmenistan, povesteşte un localnic, care acordă credite de nuntă pe trei ani, în aşa fel încât familiile să-şi permită tot ce-şi doresc. Pe de altă parte, susţine o altă sursă locală, familiile celor care-şi unesc destinele trebuie să aibă grijă ca numărul de locuri de la restaurant să fie mai mult decât dublu faţă de numărul de invitaţi, pentru că există obiceiul ca aceştia să-şi aducă rudele cu ei. Darul de nuntă reprezintă însă o sumă fixă în Turkmenistan, nu foarte ridicată, aşa încât mai mulţi nuntaşi nu înseamnă mai profitabil, cel puţin nu din punct de vedere financiar.
Palatul nunţilor în sine, o clădire cu o arhitectură destul de neobişnuită, a devenit şi el un reper turistic la Aşgabat, unde turiştii pot lua masa la restaurant într-un loc cu o vedere panoramică asupra oraşului, iar femeile pot proba rochiile lungi tradiţionale turkmene.
Leagănul de Sărbătoarea Sacrificiului
În Turkmenistan s-a celebrat săptămâna trecută Sărbătoarea Sacrificiului, sau Gurban Bayram în limba turkmenă, de pe 28 pe 30 iunie, prilej cu care în mai multe locuri din Aşgabat s-au instalat iurte şi leagăne.
Foto: (c) Florin STEFAN/AGERPRES
Leagănul folosit cu acest prilej, o scândură lată de circa 20 de centimetri şi lungă de peste doi metri, legată cu sfori de un cadru metalic înalt, are o semnificaţie specială. Urcatul în leagăn ar trebui să te cureţe de păcate şi să-ţi aducă noroc, după cum spun turkmenii. Din acest motiv în leagăn poţi vedea de la copii de 10 -12 ani, până la femei cu bebeluşi în braţe, la viteze mult reduse, evident.
Însă, deşi leagănul masiv este ridicat uneori la 3-4 metri de pământ de cele patru-cinci persoane care îl folosesc în acelaşi timp, nimeni nu-şi aminteşte să fi căzut vreodată cineva din el.
Staţii de autobuz cu aer condiţionat
Cel puţin în centrul capitalei Aşgabat, staţiile de autobuz sunt dotate cu aer condiţionat, deşi acestea par să se bucure de succes în special în rândul tinerilor. Staţiile, la fel ca şi autobuzele, şi de altfel majoritatea maşinilor din oraş, sunt albe la Aşgabat, unde temperaturile ajung frecvent la 45 de grade Celsius în timpul verii.
Foto: (c) Florin STEFAN/AGERPRES
Spre deosebire de capitala Aşgabat, unde autobuzele sunt noi, dar propulsate cu combustibili clasici, cele din noul oraş Arkadag, inaugurat săptămâna trecută în Turkmenistan, vor fi electrice, în conformitate cu obiectivul declarat ca acesta să devină primul smart city al ţării şi un oraş ecofriendly. Deşi locuitorii nu s-au mutat încă în noul oraş Arkadag, acolo au fost amenajate deja staţiile de autobuz cu aer condiţionat.
Un glob pământesc… la înălţime
Turkmenistanul are o clădire mai puţin obişnuită pentru Ministerul său de Externe, respectiv un zgârie-nori de 14 etaje care are deasupra un glob pământesc, vizibil din multe zone ale capitalei Aşgabat.
Citeşte şi: Va reuși Rusia să submineze Moldova grație găgăuzilor – Black News
Conform paginii web a Ministerului său de Externe, Turkmenistanul a fost recunoscut în decembrie 1995 drept stat permanent neutru printr-o rezoluţie permanentă a Adunării Generale a ONU şi are în prezent relaţii diplomatice cu 151 de ţări.
Foto: (c) Florin STEFAN/AGERPRES
Turkmenistanul are relaţii bune cu Federaţia Rusă şi China, cărora le vinde zeci de miliarde de metri cubi de gaz anual, dar este privit şi ca o potenţială sursă de gaz de către Uniunea Europeană, mai ales în contextul situaţiei apărute după invazia rusă din Ucraina şi a dorinţei blocului comunitar de a diversifica sursele de aprovizionare. Din câte se pare în ultimul timp a existat o oarecare deschidere a Turkmenistanului faţă de UE, care în prezent are cinci ambasade la Aşbagat – a sa proprie şi cele ale României, Italiei, Germaniei şi Franţei.
Sera din… ceainărie
În condiţiile în care vara temperaturile trec de 40 de grade Celsius încă înainte de prânz şi se menţin la un nivel la fel de ridicat câteva ore bune şi în cursul după-amiezii, una dintre principalele provocări pentru turkmeni este să găsească locuri răcoroase în care să ia o gustare sau să-şi încarce bateriile.
Foto: (c) Florin STEFAN/AGERPRES
Un proprietar de ceainărie din apropiere de Bazarul rusesc din Aşgabat a încercat să rezolve problema amenajându-şi ceainăria ca pe o seră. Locurile precum această ceainărie cu geamuri de sticlă nu sunt însă foarte răspândite în capitala turkmenă. În această ţară în care publicitatea stradală este interzisă, multe dintre restaurante arată ca orice clădire cu pereţi din marmură albă şi nu poţi fi sigur că ai ajuns unde trebuie decât după ce ai pătruns în interior.
O atracţie de Cartea Recordurilor
Aşgabat a intrat în urmă cu zece ani în Cartea Recordurilor pentru cea mai mare densitate de clădiri îmbrăcate în marmură albă, însă nu este singurul record deţinut de capitala turkmenă. Un alt record deţinut este şi cea mai înaltă roată Ferris Indoor, a cărei construcţie a costat în jur de 90 de milioane de dolari.
Foto: (c) Florin STEFAN/AGERPRES
Deşi roata este acoperită, turiştii spun că perspectiva pe care o ai este spectaculoasă în timpul unei curse. Preţul unei curse cu roata Ferris este modic, iar cei care o au în grijă o pornesc chiar şi pentru două persoane, după cum povestesc cei care au avut parte de experienţă.
