Cercetători din mai multe ţări au identificat mecanismul molecular prin care hormonul adrenomedulină poate provoca diabet de tip 2 la persoanele care suferă de obezitate, ceea ce pune bazele dezvoltării de noi strategii terapeutice menite să prevină şi să trateze această boală, transmite vineri agenţia EFE.
Studiul a fost condus de Institutul Max Planck din Germania şi a beneficiat de colaborarea altor institute de cercetare din Germania şi din Statele Unite, precum şi a Unităţii de Angiogeneză a Centrului de Cercetare Biomedicală din La Rioja (CIBIR), din Spania, potrivit stiripesurse.
Citește și: Gazprom și-a majorat producția cu zeci de miliarde de metri cubi de gaze
Directorul CIBIR, Alfredo Martínez, a prezentat vineri această cercetare internaţională, publicată în revista ştiinţifică Science.
Dovezile ştiinţifice au arătat deja în trecut că persoanele care sunt obeze sau supraponderale au tendinţa de a dezvolta diabet de tip 2, însă până în prezent mecanismul molecular responsabil pentru această relaţie era necunoscut.
Cercetătorii au arătat că celulele adipoase, care sunt mai abundente la persoanele obeze, produc niveluri ridicate de adrenomedulină.
Această peptidă cu efect reglator acţionează asupra receptorilor de insulină din celulele endoteliale (cele care căptuşesc vasele de sânge), reducându-le sensibilitatea la insulină şi contribuind la rezistenţa la acest hormon, conform lui Martínez.
Rezistenţa la insulină este principala caracteristică a diabetului de tip 2 şi, în cazul vaselor de sânge, din această cauză mai puţin sânge ajunge la organele responsabile cu captarea glucozei, precum ficatul sau muşchii.
În urmă cu 30 de ani s-a descoperit că adrenomedulina reduce producţia de insulină şi că pacienţii cu diabet prezentau niveluri crescute ale acestei molecule, ceea ce creştea posibilitatea ca acest hormon să fie un agent cauzal al diabetului de tip 2.
Cu toate acestea, au fost necesare trei decenii pentru a dezvolta instrumentele care să demonstreze acest mecanism.
Cercetătorii au utilizat modele genetice numite “conditional knockout”, în care o anumită genă (cea a adrenomedulinei sau a receptorului său) a fost eliminată prin inginerie genetică în celule specifice, cum ar fi celulele adipoase sau celulele endoteliale.
Astfel, cercetătorii au putut observa că şoarecii obezi au dezvoltat rezistenţă la insulină şi, prin urmare, diabet de tip 2 şi, în consecinţă, au prezentat o scădere a fluxului sanguin către organe precum ficatul sau muşchii, ceea ce a agravat şi mai mult reglarea glicemiei.
În schimb, modelele modificate de şoareci care nu au produs adrenomedulină în celulele adipoase sau cărora le lipsea receptorul în celulele endoteliale, nu au dezvoltat diabet sau anomalii ale fluxului sanguin, în pofida nivelurilor similare de obezitate.
Citește și: UE va elimina plafonul impus la preţul gazelor naturale
Mai mult, cercetătorii au arătat, de asemenea, că un inhibitor de adrenomedulină previne dezvoltarea rezistenţei la insulină la animalele obeze.
Astfel, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că blocarea adrenomedulinei sau a receptorului acestuia se conturează drept o nouă strategie farmacologică de prevenire a apariţiei diabetului de tip 2, în special la persoanele care suferă de obezitate.
