Vulcanismul din trecutul îndepărtat al planetei Marte este posibila cauză a formării importantelor depozite de gheață care s-ar afla îngropate în zona ecuatorială a planetei, conform unui nou studiu publicat la 14 octombrie în jurnalul Nature Communications, transmite miercuri Space.com.
Cercetări anterioare au ajuns la concluzia că Marte este bogată în gheață, însă majoritatea acestor depozite sunt situate la polii planetei, la fel cum este și cazul Pământui. Cu toate acestea, recent, sonda Mars Odyssey și sonda spațială ExoMars Trace Gas Orbiter au detectat niveluri ridicate de hidrogen în apropierea solului, în regiunile ecuatoriale ale planetei Marte. Această gheață ar fi putut rezista perioade lungi de timp dacă ar fi fost îngropată sub praf sau resturi vulcanice și ar putea încă exista sub suprafața regiunilor ecuatoriale de pe Planeta Roșie.
Dacă măsurătorile și interpretarea lor sunt exacte, cercetătorii se întreabă cum s-au putut menține aceste depozite de gheață în această regiune mai expusă radiației solare. Studii anterioare au remarcat că o posibilă origine a acestei ape înghețate a fost vulcanismul, care ar putea elibera cantități mari de vapori de apă.
Folosind modele computerizate ale climatului marțian, cercetătorii au simulat erupțiile vulcanice identificate de concluziile unor cercetări anterioare, care s-au produs pe Marte în urmă cu 4,1 miliarde până la 3 miliarde de ani. Aceste simulări au sugerat că erupțiile au eliberat vapori de apă la altitudini mari, care ar fi putut îngheța în atmosfera rece marțiană și ulterior să cadă la sol sub formă de gheață. Ei au descoperit că o singură erupție de trei zile ar fi putut duce la formarea unor depozite de gheață de până la 5 metri grosime în zona din jurul unui vulcan.
‘Imaginați-vă câtă gheață ar putea fi produsă după erupții repetate de-a lungul a milioane de ani’, a declarat pentru Space.com autoarea principală a studiului, Saira Hamid, specialistă în științe planetare la Universitatea de Stat din Arizona din Tempe. ‘Vulcanismul exploziv ar putea însămânța în mod repetat latitudinile joase cu gheață și cenușă, producând depozite de gheață îngropate sau izolate care ajută la explicarea excesului de semnale de hidrogen măsurate în apropierea ecuatorului’, a susținut ea.
Totuși Hamid a avertizat că hidrogenul detectat de sondele spațiale în jurul ecuatorului marțian s-ar putea să nu provină din depozite de gheață, ci de la o serie de depozite minerale, printre alte posibilități. Cercetările viitoare pot căuta semne de gheață acoperită cu cenușă în regiunile ecuatoriale ale lui Marte pentru a susține sau a infirma șansele de gheață acolo, a mai precizat ea.
Dacă aceste pungi ecuatoriale de gheață există pe Marte, ele s-ar putea dovedi valoroase pentru exploratorii umani de acolo. ‘Studiul nostru sugerează că regiunile vulcanice ar putea fi ținte prioritare’, a remarcat Hamid.
În plus, erupțiile vulcanice ar fi putut elibera acid sulfuric în atmosfera marțiană. Acest lucru ar fi putut genera aerosoli care reflectă lumina Soarelui și care au răcit Planeta Roșie, aruncând-o într-o iarnă globală, care, la rândul ei, ar fi putut permite acumularea de gheață pentru o perioadă lungă de timp.
Dar aceleași erupții vulcanice marțiene antice ar fi putut genera, de asemenea, căldură și substanțe chimice ‘care ar fi putut crea medii locuibile de scurtă durată’, a spus Hamid. ‘Aceste regiuni ar fi putut oferi condiții tranzitorii, dar potențial propice vieții. Înțelegerea locului și a modului în care s-au format aceste depozite de gheață și cenușă ar putea ajuta la ghidarea căutării de biosemnături trecute sau chiar conservate pe Marte’, a mai susținut ea.
