Capacitatea de export/import pe gazoductul Arad-Szeged, care face legătura între sistemele gaziere ale României și Ungariei, crește de la 300.000 de metri cubi pe oră la 310.000 de metri cubi pe oră, în urma unei înțelegeri între operatorii sistemelor de transport din cele două țări, Transgaz și FGSZ, anunță compania românească, într-un comunicat.
Conducta are o capacitate de 1,8 miliarde metri cubi pe an. Peste trei zile, capacitatea acesteia va urca la aproape 1,9 miliarde de metri cubi anual. De obicei, capacitatea de export dinspre România spre Ungaria pe Arad-Szeged este rezervată la capacitate maximă, pentru că aceasta este o rută esențială prin care Ungaria se aprovizionează cu gaze, potrivit stiripesurse.
Citește și: Stăuceni primește finanțare de la UE
“SNTGN Transgaz S.A. și FGSZ Ltd. au încheiat cu succes actul adițional la Acordul de Interconectare privind punctul de interconectare Csanádpalota. Conform Acordului, capacitatea tehnică a punctului de interconectare Csanádpalota va crește ușor, de la 300 000 m3/h la 310 000 m3/h în ambele direcții”, arată Transgaz.
Potrivit companiei, decizia luată reprezintă următorul pas în dezvoltarea Coridorului Vertical, ruta de transport care urmărește să conecteze Europa Centrală și de Sud-Est, dar și Ucraina, la GNL-ul american descărcat de pe metaniere în porturile grecești de la Mediterana. Acesta este un proiect susținut masiv de americani, dar și de UE, în ideea desprinderii totale de gazul rusesc, de care această regiune este încă dependentă, această dependență fiind acută, în cazul Ungariei și Slovaciei. “Operatorii de transport și de sistem consideră această optimizare ca reprezentând următorul pas în dezvoltarea Coridorului Vertical, care își propune să ofere capacități de transport crescute pentru resursele alternative de gaze naturale care intră în regiunea Europei Centrale și de Est dinspre sud”, se mai arată în comunicat.
Citește și: Noua lege europeană privind libertatea presei: ce schimbări se produc în UE
Viabilizarea acestui Coridor Vertical este unul din proiectele energetice europene care se bucură de cel mai mare sprijin de pe ambele maluri ale Atlanticului, iar România este placa lui turnantă, pentru că pe aici se ramifică ruta de aprovizionare a Ucrainei, dar și a Ungariei și, mai departe, a Slovaciei. Cu toate acestea, acest Coridor, deși operaționalizat de ceva timp, se bucură de un interes redus pentru marii traderi de gaze, pentru că GNL este mai scump decât gazul rusesc, ruta este mai lungă, deci încărcată de tarife de tranzit, iar consumul ucrainenilor este oscilant, marile instalații intrând sub tirul rușilor.
