O echipă internațională de cercetători studiază carote de gheață prelevate din ghețari din Tadjikistan pentru a afla de ce unii dintre aceștia rezistă efectelor încălzirii globale.
Rezultatele cercetării ar putea duce la descoperiri majore privind modalitățile de protejare a ghețarilor care se topesc rapid la nivel mondial. În paralel, un alt proiect de cercetare folosește tehnologii avansate de imagistică pentru a analiza gheața marină și rolul acesteia în ciclul global al carbonului, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
În cadrul unui efort comun, cercetătorii forează carote de gheață din calota glaciară Kon Chukurbashi, situată în Munții Pamir din estul Tadjikistanului, singura regiune unde ghețarii au înregistrat o ușoară creștere, în ciuda creșterii temperaturilor, potrivit IndianDefenceReview.
Acest fenomen, cunoscut sub numele de „anomalia Pamir–Karakoram”, ar putea oferi indicii esențiale pentru a înțelege cum reușesc anumiți ghețari să sfideze efectele schimbărilor climatice. În mod similar, o nouă metodă de imagistică hiperspectrală este testată pentru a detecta minerale ascunse în gheața marină, ajutând oamenii de știință să înțeleagă impactul acestora asupra ecosistemelor oceanice și asupra climei globale.
De zeci de ani, oamenii de știință observă că ghețarii din întreaga lume se topesc rapid din cauza schimbărilor climatice. Totuși, ghețarii din Munții Pamir, din Tadjikistan, par să contrazică această tendință, iar în unele cazuri chiar au crescut.
Cercetători de la Universitatea Hokkaido din Japonia, coordonați de profesorul Yoshinori Iizuka, încearcă să descifreze mecanismul din spatele acestei anomalii.
Echipa lui Iizuka a extras carote de gheață din calota Kon Chukurbashi, situată la o altitudine de aproape 5800 de metri, pentru a înțelege cum au reușit ghețarii din zonă să evite tiparele obișnuite de topire observate în alte regiuni montane.
Carotele de gheață pot dezvălui informații esențiale despre evoluția climei în regiune de-a lungul secolelor, inclusiv despre creșterea cantităților de precipitații.
Carotele de gheață, extrase din ghețari, oferă o adevărată arhivă a trecutului climatic al Pământului, păstrând informații despre condițiile atmosferice de-a lungul a mii de ani. Mostrele prelevate din Tadjikistan conțin straturi succesive de gheață veche, fiecare reflectând compoziția atmosferei din perioada în care s-a format.
Prin analizarea acestor straturi, cercetătorii pot identifica variații de temperatură, urme ale erupțiilor vulcanice sau concentrații ale unor substanțe chimice care indică schimbări istorice ale regimului de precipitații. Echipa lui Iizuka se concentrează pe identificarea factorilor care au permis calotei glaciare să se extindă, în loc să se micșoreze.
În timp ce ghețarii atrag o mare parte a atenției, cercetători de la Universitatea Hokkaido folosesc o metodă inovatoare pentru a studia gheața marină.
Echipa testează tehnologia de imagistică hiperspectrală (HSI) pentru a detecta și măsura gipsul – un mineral care se formează în gheața marină.
Citește și: Crizele energetice din Transnistria pot deveni recurente, avertizează vicepremierul pentru reintegrare
Deși mult timp ignorat, gipsul joacă un rol important în ciclul carbonului din oceane. Capacitatea de a identifica și cuantifica acest mineral ar putea ajuta la înțelegerea modului în care gheața marină influențează încălzirea globală.
Gheața marină reprezintă un mediu complex, bogat în minerale microscopice și microstructuri saline, care influențează comportamentul materiei organice din ocean. Înțelegerea modului în care gipsul și alte minerale contribuie la transportul carbonului către straturile adânci ale oceanelor ar putea oferi date esențiale pentru modelele climatice.
