Pe măsură ce animalele de companie trăiesc mai mult datorită progreselor din medicina veterinară, ele se confruntă tot mai des cu afecțiuni asociate vârstei înaintate.
Una dintre cele mai îngrijorătoare este demența canină (CCD), cunoscută și sub denumirea de sindrom de disfuncție cognitivă (CDS), o boală neurodegenerativă similară bolii Alzheimer la oameni, scrie Science Alert, scrie stiripesurse.
Citește și: FMI: Accelerarea reformelor structurale va stimula creșterea economică și nivelul de trai în Moldova
Demența canină (CCD) debutează lent și progresiv, iar semnele inițiale pot fi ușor trecute cu vederea de proprietari, fiind confundate cu „îmbătrânirea normală” a câinelui. Specialiștii avertizează însă că identificarea timpurie a simptomelor de demență canină (CCD) poate face diferența în ceea ce privește calitatea vieții animalului.
Semnele clinice ale demenței canine (CCD) sunt nespecifice, dar recurente. Medicii veterinari folosesc acronimul DISHA(A) pentru a ajuta proprietarii să le recunoască:
Dezorientare în medii familiare
Imodificări ale interacțiunilor sociale
Schimbări ale ciclului somn–veghe
House-soiling (murdărirea casei)
Alterări ale nivelului de activitate
Anxietate și agresivitate (opțional)
Un câine cu demență canină (CCD) poate uita unde se află bolul cu apă, poate deveni apatic sau excesiv de dependent, poate lătra fără motiv sau se poate plimba agitat pe timpul nopții.
În prezent, nu există un test standardizat sau un biomarker clar pentru diagnosticarea demenței canine (CCD). Evaluarea se face pe baza unor scale comportamentale precum CADES, CCAS sau CCDR. Studii recente arată că până la 60–66% dintre câinii peste șapte ani prezintă diferite forme de declin cognitiv.
Citește și: Crizele energetice din Transnistria pot deveni recurente, avertizează vicepremierul pentru reintegrare
Singurul medicament aprobat de FDA pentru demența canină (CCD) este selegilina, însă eficiența sa rămâne discutabilă. Din acest motiv, cercetătorii explorează alternative precum exercițiile cognitive, antrenamentul mental, modificările de mediu și suplimentele, inclusiv melatonina.
Cercetările arată că creierul câinilor afectați de demență canină (CCD) prezintă acumulări de plăci de amiloid și proteine similare celor observate în boala Alzheimer. Din acest motiv, câinii sunt considerați modele biologice valoroase pentru studiul demenței umane, mai relevante decât animalele de laborator, deoarece trăiesc în același mediu ca oamenii.
Proiecte precum Dog Aging Project din SUA urmăresc nu doar prelungirea vieții câinilor, ci și îmbunătățirea sănătății umane prin aceste descoperiri.
