Creșterea numărului de militari americani uciși și intensificarea războiului cu Iranul readuc în prim-plan o întrebare rămasă fără răspuns de mult timp: care este obiectivul final al președintelui Donald Trump și cum intenționează să îl atingă?
Încă de la primele lovituri, acest război a fost explicat insuficient de administrația Trump. Revenirea la ceea ce seamănă cu un război aerian la scară largă, după a noua noapte consecutivă de bombardamente americane, nu face excepție, scrie CNN într-o amplă analiză.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Președintele pare să fi reluat bombardamentele deoarece costurile personale, politice și economice ale celui mai important succes obținut până acum de Iran – controlul asupra Strâmtorii Ormuz – îi sunt imposibil de acceptat. Cu toate acestea, el nu le-a explicat americanilor de ce consideră că această strategie ar putea avea acum mai mult succes decât în trecut.
Între timp, intensificarea semnificativă a bombardamentelor americane și extinderea represaliilor iraniene – atacul în care doi militari americani au fost uciși și unul este dat dispărut săptămâna trecută a avut loc în Iordania – riscă să arunce întreaga regiune înapoi într-un conflict de amploare.
Iordania, aliat al Statelor Unite, situată la est de Israel și la vest de Irak, este mai îndepărtată de Iran decât bazele americane din statele Golfului. Însă faptul că Teheranul a reușit să lovească trupe americane pe teritoriul iordanian demonstrează că își păstrează capacități militare letale, în ciuda săptămânilor de atacuri americane. Duminică, Iranul a acuzat SUA că au atacat o centrală nucleară aflată în construcție și a avertizat că va răspunde în mod corespunzător. Israelul a declarat că este pregătit să reia imediat operațiunile militare dacă va fi atacat.
Războiul cu Iranul nu este încă genul de „război fără sfârșit” în Orientul Mijlociu pe care președintele a promis în repetate rânduri că îl va evita. Dar este departe și de a fi un conflict cu un final previzibil.
Cum poate Trump să anuleze cel mai mare succes al Iranului?
În lipsa unei schimbări neprevăzute în structura politică a regimului de la Teheran, nu este clar cum ar putea această nouă serie de atacuri să îi reducă în mod semnificativ opțiunile. Administrația nu a precizat dacă scopul noilor lovituri este exclusiv distrugerea capacităților iraniene din zona Strâmtorii Ormuz, care permit Teheranului să atace nave comerciale, sau dacă acestea pregătesc terenul pentru operațiuni mai ample, eventual inclusiv cu trupe terestre.
O altă necunoscută este dacă președintele este acum mai dispus să lovească și obiective civile, ca mijloc suplimentar de presiune asupra economiei și structurii de putere deja afectate ale Iranului.
Numai timpul va arăta dacă Trump are răbdarea necesară pentru a suporta șocurile economice globale care ar putea urma, înainte ca blocada reimpusă asupra navelor și porturilor să exercite o presiune decisivă asupra Iranului. Luna trecută, el le-a spus americanilor că a încheiat un acord preliminar pentru încetarea războiului tocmai pentru că nu dorea să provoace o nouă Mare Depresiune. Declarația a fost interpretată drept o încercare de a limita costurile politice pentru Partidul Republican înaintea alegerilor legislative din noiembrie.
Aceste întrebări sunt cu atât mai relevante cu cât conflictul se intensifică la aproape cinci luni după ce Trump declarase că îl câștigase în doar câteva zile, iar această nouă fază pare să urmărească remedierea eșecurilor campaniei inițiale. În prezent, forțele americane încearcă practic să priveze Iranul de capacitatea de a utiliza Strâmtoarea Ormuz pentru a ține economia mondială ostatică.
Înainte de război, strâmtoarea era deschisă navigației comerciale. Dacă Trump nu reușește să restabilească această situație, va rămâne în istorie drept autorul unui dezastru strategic. Totuși, opțiunile sale sunt limitate, mai ales că anumite componente ale actualului regim iranian par hotărâte să continue confruntarea militară.
Președintele ar fi putut explica noua sa strategie într-un discurs adresat națiunii săptămâna trecută. În schimb, a făcut doar o referire indirectă la război, dedicând cea mai mare parte a intervenției afirmațiilor potrivit cărora sistemul electoral american ar fi corupt, deși documentele declasificate publicate ulterior de Casa Albă nu i-au susținut acuzațiile.
Această omisiune nu a făcut decât să sporească incertitudinea strategică.
Tot mai multe victime americane
Pierderile suferite de SUA în războiul cu Iranul nu se compară cu cele din conflictele din Afganistan și Irak. Totuși, fiecare militar căzut în luptă distruge o familie, iar fiecare victimă sporește responsabilitatea liderilor politici de a demonstra că misiunea justifică sacrificiul.
Vineri, doi militari americani au fost uciși într-un atac iranian asupra unei baze americane din Iordania, iar un al treilea este dat dispărut. Sâmbătă, un soldat american a murit în nordul Irakului în timpul detonării controlate a muniției neexplodate provenite de la o dronă iraniană doborâtă. Numărul total al militarilor americani uciși a ajuns astfel la 17. Se presupune că numărul victimelor civile din Iran este mai mare, însă presa internațională nu poate verifica independent aceste informații.
Trump a reacționat la moartea primilor doi militari într-un interviu acordat publicației New York Post. El a descris pierderile drept „o tragedie” și a spus că va lua legătura cu familiile celor căzuți. Într-un interviu pentru NewsNation, a declarat: „Ne întristează profund când se întâmplă astfel de lucruri.”
Cea mai clară explicație oferită duminică de administrație privind acțiunile sale a venit din partea secretarului american al Energiei, Chris Wright. În emisiunea „This Week” de la ABC News, acesta a afirmat că obiectivul președintelui este „slăbirea capacității Iranului de a teroriza lumea, de a ține comerțul mondial ostatic, așa cum face în prezent, și împiedicarea Iranului să obțină arme nucleare. Acest obiectiv nu s-a schimbat.”
Wright a contestat informațiile potrivit cărora traficul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz ar fi fost aproape complet blocat. Totuși, datele publice ale agenției de monitorizare maritimă MarineTraffic arată că numărul navelor care au tranzitat strâmtoarea a scăzut la doar opt pe 16 iulie, față de 15 cu o zi înainte. Înainte de izbucnirea războiului, aproximativ 116 nave traversau zilnic această rută maritimă esențială.
Congresmanul republican Michael McCaul din Texas a declarat la „Fox News Sunday” că armata americană „câștiga războiul împotriva Iranului”. El a adăugat: „Ne-am oprit pentru a negocia un armistițiu și un acord.”
McCaul făcea referire la memorandumului de înțelegere despre care Trump susținuse că îndeplinea toate obiectivele SUA, dar care s-a prăbușit parțial deoarece Iranul a dorit să demonstreze că deține controlul asupra Strâmtorii Ormuz. Potrivit lui McCaul, „obiectivul fundamental în acest moment” este distrugerea rampelor de lansare și a dronelor iraniene.
În emisiunea „State of the Union” de la CNN, senatorul democrat John Fetterman, care s-a distanțat de o parte a propriului partid prin sprijinul acordat războiului și Israelului, a afirmat că Trump ar trebui să continue operațiunile. „Cred că este pe deplin justificat să continuăm confruntarea cu Iranul”, i-a spus acesta lui Jake Tapper.
Există o cale de ieșire?
Dezbaterea actuală de la Washington privind războiul, la fel ca declarațiile publice ale lui Trump, pare doar să evidențieze un cerc vicios. Atacarea pozițiilor iraniene din jurul Strâmtorii Ormuz și a unor obiective civile, precum podurile utilizate în scopuri militare, poate reduce temporar amenințarea reprezentată de Teheran. Însă, într-o eră a dronelor, în care doar câteva rachete sunt suficiente pentru a descuraja navele să tranziteze strâmtoarea, se pune întrebarea dacă armata americană va putea vreodată să reducă riscurile la un nivel acceptabil.
Criticarea lui Trump pentru război poate reprezenta un argument politic eficient pentru democrați înaintea alegerilor legislative. Totuși, nu oferă o soluție pentru încheierea conflictului. Dacă presiunea politică îl va determina pe Trump să se retragă, economia mondială va rămâne practic ostatică unui regim autoritar de la Teheran. În plus, nu există niciun indiciu că Iranul ar accepta prin negocieri diplomatice concesii considerate suficiente de Statele Unite și de comunitatea internațională.
Strategia actuală de intensificare a bombardamentelor ar putea funcționa o perioadă. Însă, fără reveniri repetate la acțiuni militare, Trump sau viitorul președinte al Statelor Unite ar putea întâmpina dificultăți în a garanta eliminarea definitivă a amenințării iraniene. Iar în lipsa transparenței pe care ar putea-o oferi un acord nuclear verificabil prin mecanisme internaționale, nu poate fi exclusă, chiar și numai teoretic, posibilitatea ca Republica Islamică să accelereze dezvoltarea unei arme nucleare.
Vezi și: Destinații de vacanță care îți schimbă viața
Poate că tocmai această lipsă aparentă de soluții explică noua strategie a lui Trump: escaladarea conflictului fără un obiectiv final clar.
Amiralul american în rezervă James Stavridis a declarat pentru Jake Tapper că toate opțiunile lui Trump sunt nefavorabile. Iranul „nu are o mână foarte bună de cărți, dar le joacă surprinzător de bine… într-un mod care amintește de nord-vietnamezi în războiul din Vietnam sau de talibanii din Afganistan”, a spus Stavridis. „Ei încearcă să ne convingă că acest conflict nu merită costurile și că, în cele din urmă, vom renunța.”
El a continuat: „Nu cred că vor reuși cu această strategie, dar este clar că acesta este planul lor. Iar până acum au reușit cel puțin să rămână în joc și să continue confruntarea.”
