Liderii continentali spun vorbe mari despre autonomie și independență de SUA, dar e doar fanfaronadă, scrie fostul premier britanic Boris Johnson într-un editorial publicat de „The Wall Street Journal” (SUA).
Păi haide atunci, Europa. Arată-ne ce poți. De la Davos la München și prin toate capitalele bătrânului continent larma se ridică într-un crescendo, potrivit stiripesurse.
Citește și: Igor Grosu: Avem scopul ambițios de a repara 3 mii de km de drumuri până în anul 2029
Nu-l suferim pe Donald Trump, afirmă politicienii europeni. Nu mai putem avea încredere în Washington. Nu ne mai putem baza pe conducerea militară a Americii și, prin urmare, acum a venit momentul Europei! E vremea autonomiei strategice europene!
Conform unor demnitari ai Comisiei Europene, trolling-ul suprarealist al lui Trump cu privire la Groenlanda [autorul concordă deci cu acea minoritate a observatorilor care consideră întreaga chestiune fie o perdea de fum, fie un simplu mijloc de a mobiliza Europa neglijentă – n.trad.] a sfârtecat iremediabil alianța transatlantică. „A fost depășită o limită care nu mai poate fi trecută înapoi […] Europa trebuie să devină mai independentă în fiecare dintre aspectele care ne influențează securitatea”, afirmă Ursula von der Leyen.
Practic nu există lider european care să nu fi remarcat ovațiile înlăcrimate cu care a fost întâmpinat la Davos discursul lui Mark Carney [premierul canadian – n.trad.] – potrivit căruia lumea liberă ar urma aparent să fie condusă de… (stați să-mi verific ciorna) Canada.
Și așa au început să-și dea cu părerea: Friedrich Merz, Emmanuel Macron, ba încă și bietul Keir Starmer al Regatului Unit. A venit vremea nu știm cărui demers militar european independent – sau cel puțin a unei mai mari colaborări.
Prieteni, sunt de acord – dar cu privire la ce anume propuneți să colaborăm? Auzim ceva despre o umbrelă nucleară europeană, care aparent ar trebui să-i fie oferită Germaniei de către Franța. Auzim propuneri de achiziții militare comune – dar, totuși, tot auzim aceste lucruri de 50 de ani și nu s-a ales nimic de ele.
Dezbaterile acestea sunt triviale și irelevante, fiindcă chiar în această clipă Europa are ocazia de aur de a-și asuma independența strategică. Dacă europenii își doresc o șansă să-i smulgă conducerea Americii și să facă lucrurile în alt fel, atunci o au deja, aceasta este.
Pe continentul nostru există un război real – în antiteză cu inexistenta „amenințare la adresa Groenlandei” din partea SUA. E un război crud și hidos prin care Vladimir Putin torturează tot mai grav populația Ucrainei, bombardându-i rețeaua de electricitate astfel încât femeile și copiii să moară înghețați în case la -15 grade.
Vrea cu adevărat Europa ca acest război să se termine? Și atunci, ce face în privința aceasta? Dacă ne pasă de suferința acestor ucraineni, așa cum spunem, atunci pentru numele Cerului haideți să le dăm ce au nevoie pentru a scoate din joc uzinele care fabrică drone Rusiei. De ce mai stau încă și acum germanii cu posteriorul pe arsenalul lor de rachete de croazieră Taurus? Le e frică de „escaladare”?
Istoria acestui război ne arată că unicul om căruia îi e teamă de escaladare e însuși Putin. Dacă am fi vrut să demonstrăm o autonomie strategică europeană autentică, atunci am fi lansat o operațiune concertată de sechestrare a flotei din umbră – petrolierele care sfidează sancțiunile pentru a-i finanța mașinăria de război lui Putin. Va avea actuala promoție de lideri europeni curajul s-o facă?
Noi, europenii, ne-am putea demonstra angajamentul față de o Ucraina liberă și suverană prin trimiterea unui contingent de trupe europene – „bocanci în teren” – într-una sau mai multe părți ale Ucrainei care sunt perfect sigure. Misiunea lor n-ar fi nici să participe la lupte, nici să pună în pericol vieți de europeni, ci să probeze ideea esențială că decizia de a invita trupe străine pe teritoriul ucrainean îi revine Ucrainei, acum și-n vecii vecilor. Nu-i revine lui Putin.
E ce înțelegem noi prin Ucraina liberă. Vor avea oare curaj europenii, acum, să-și demonstreze credința în această idee simplă? Nu stați cu sufletul la gură.
Mai presus de orice, europenii ar trebui să-și rectifice rușinea din decembrie când, după luni și luni de vorbe frumoase, n-au fost în stare să facă lucrul corect: să dezghețe activele lui Putin și să-i dea acei bani Ucrainei în calitate de avans al reparațiilor de război pe care Rusia inevitabil i le va datora. UE ar fi trebuit să dezghețe cele 140 de miliarde de dolari din contul Euroclear. Iar Regatul Unit ar fi trebuit să furnizeze primul exemplu, deblocând cele 15 miliarde înghețate la Londra. De ce n-am făcut-o? De ce noi, europenii, n-am avut curajul să dăm dovadă de independență față de SUA și să facem un pic mai mult pentru Ucraina? Fiindcă ne-a fost frică să nu fim dați în judecată? De către Putin? La care tribunal? Pe care planetă?
Întreaga situație e mai mult decât jalnică. Oamenii de stat ai Europei spun că vor autonomie strategică. Europenii liberali își duc batistuța parfumată la nas și-și proclamă repulsia față de mojicia administrației Trump.
E adevărat că americanii pot să te scoată uneori din minți, adevărat că din nefericire Casa Albă se autoamăgește dacă chiar crede că Rusia vrea pace. Sunt mult mai multe lucruri pe care administrația Trump le-ar putea face pentru a opri acest război. Și trebuie să ne rugăm că le va face. Dar care, mes amis, e soluția alternativă cu care a venit Europa?
Cu excepția cazului în care liderii europeni actuali sunt pregătiți să facă ceva curajos, și probabil foarte costisitor, pentru a-și transpune retorica în fapte, cea mai bună speranță a acestui continent stagnant economic și dependent de asistența socială e să-și mențină aceeași strategie care dă roade de mai bine de 100 de ani. Și anume să facă tot ce-i stă în puteri pentru a-i convinge pe americani de faptul – altminteri adevărat – că securitatea lor e legată de a noastră și că în schimbul acelui angajament al lor noi suntem dispuși să cheltuim mai mult pe apărare și fericiți să acceptăm perpetuarea realității hegemoniei militare americane în Europa.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Generalii ucraineni sunt conștienți de această realitate. Le-ar fi imposibil să mai continue lupta fără măcar o parte din sprijinul tehnic pe care America încă i-l mai asigură Ucrainei. Ar fi inutil și stupid să pretindem altceva.
Ar fi totodată periculos și exact ce vrea Putin – tot așa cum e periculos să pretinzi că ar exista vreo alternativă europeană la NATO. Ultima oară când am verificat eu, SUA asigurau 70% din cheltuielile NATO și aproape 100% (în funcție de ce opinie ai despre arenalul atomic francez) din factorul de descurajare nucleară al alianței, precum și 95% din capacitatea de transporturi masive.
Liderii europeni trebuie să revină la seriozitate. Fie trebuie să demonstreze efectiv că vorbesc serios – că sunt dispuși să întreprindă ceva relevant, riscant și care denotă autonomie strategică pentru a ajuta Ucraina (și nu dau nici un semn că ar face-o) -, fie trebuie să tacă din gură.











