Războiul din Ucraina a schimbat strategiile militare, odată cu trecerea de la obuz la dronă pe o linie a frontului de peste 1.200 km. Mai multe revoluții tehnologice sunt în curs, relatează „Les Echos” (Franța).
Plase de pescuit și drone FPV pentru a se apropia de zonele gri, din ce în ce mai periculoase și mai sinistre, de-a lungul imensei linii a frontului. Aceste zone, cu o lățime de 20 până la 40 de kilometri, au părăsit de mult „griul” începutului conflictului și au devenit negre de sânge. Redenumite „zone de ucidere” („kill zone”), soldații ruși trimiși acolo nu au decât câteva ore de supraviețuire. În ultimele luni, micile drone încărcate cu explozibil ucid și rănesc o mie de oameni pe zi. Ele sunt acum responsabile pentru 80% din pierderile provocate inamicului, potrivit stiripesurse.
Citește și: Igor Grosu: Avem scopul ambițios de a repara 3 mii de km de drumuri până în anul 2029
Războiul din Ucraina a luat forme pe care nicio armată din lume nu le anticipase. La început, în 2022–2023, Occidentul a privit cu stupefacție revenirea unui război al blindatelor și al focului de artilerie, apoi al tranșeelor, pe care credea că nu îl va mai vedea niciodată de la sfârșitul Primului Război Mondial. Ajutorul a fost prea lent, prea ezitant, pe fondul a ceea ce militarii francezi au numit revenirea „războiului de mare intensitate”. Un eufemism, având în vedere stocurile goale de muniții ale armatelor europene.
Ajutor militar prea târziu
„Privind retrospectiv, NATO și statele sale membre nu au reacționat suficient de repede și nu s-ar fi ajuns aici dacă am fi anticipat mai bine și am fi împărtășit mai multe informații”, regretă un oficial NATO. Potrivit acestuia, ajutorul european a fost dificil de organizat din cauza dependenței unor state de gazul rusesc, ceea ce le-a orbit serviciile de informații, dar și din cauza îndoielilor din unele capitale privind capacitatea de reacție a ucrainenilor. „Agresiunea rusă i-a unit de fapt pe ucraineni, iar țara a rezistat mult mai repede decât ne imaginam”, spune acest observator.
Țările NATO au apelat totuși rapid la propriile stocuri și s-au organizat pentru a trimite ajutor militar la Kiev, depășind treptat numeroase „linii roșii” pentru a furniza echipamente ofensive (tancuri, tunuri Caesar, artilerie grea precum Himars, avioane de luptă, rachete), relansând în același timp producția de obuze, al căror consum într-o singură săptămână pe frontul ruso-ucrainean reprezenta aproape totalitatea stocurilor armatei franceze…
Ucraina revoluționează câmpul de luptă
La începutul războiului, Ucraina producea doar 10% din armamentul pe care îl folosea în fața mașinii de război rusești. Astăzi, țara produce peste 60% din ceea ce consumă, datorită „dronizării” incredibile a conflictului – o revoluție tehnologică accelerată. În prezent, companiile de apărare din statele membre ale Uniunii Europene vin la Kiev pentru a învăța de la ucraineni.
Astfel, după ce a apelat la stocurile forțelor armate franceze pentru a trimite vehicule blindate, tunuri Caesar sau vechi tancuri AMX-10RC, după ce a reciclat pulberi vechi pentru a livra obuze de 155 mm, a recondiționat rachete SCALP sau a modificat avioane Mirage 2000-5 pentru a transporta bombe ghidate AASM, Franța încurajează acum parteneriate industriale franco-ucrainene. De exemplu, Thales a creat societăți mixte cu industria ucraineană în domeniile războiului electronic, comunicațiilor tactice, radarelor și dronelor.
La rândul său, NATO s-a dotat treptat cu structuri permanente pentru a organiza și coordona ajutorul occidental în funcție de nevoile exprimate de Kiev (comandamentul NSATU creat în 2024) și a deschis anul trecut în Polonia Centrul NATO-Ucraina de analiză, instruire și formare (JATEC), pentru a beneficia de lecțiile și experiența Ucrainei.
Cel mai recent exercițiu comun a stârnit agitație în blogosfera militară: o echipă de 10 ucraineni ar fi scos din luptă două batalioane NATO în mai puțin de 24 de ore, în cadrul unei simulări. Omniprezența dronelor armate pe câmpul de luptă pune sub semnul întrebării ierarhia și regulile clasice de comandă ale armatelor occidentale.
Accelerarea ciclurilor de inovație
Niciodată ciclurile de inovație nu au fost atât de scurte în luptă. Dronele aeriene, navale și, acum, terestre domină câmpul de luptă, astfel încât confruntările depind tot mai mult de calitatea conexiunilor dintre operator și dronă și se decid în domeniul războiului electronic, al detecției și al comunicațiilor.
Multiplicarea frecvențelor radio, instalarea cablurilor de fibră optică desfășurate pe kilometri întregi, utilizarea Starlink — furnizorul de internet prin satelit al companiei americane SpaceX — sau a altor servicii satelitare precum OneWeb, ViaSat și altele, toate sunt folosite pentru a evita bruiajul.
Orice avantaj obținut de o tabără este rapid recuperat de cealaltă. La începutul lunii februarie, dezactivarea codurilor Starlink pentru armata rusă a creat o breșă exploatată de forțele ucrainene, care au reușit o înaintare de zeci de kilometri în contraatacuri localizate. De la războiul dronelor s-a trecut la lupta antidronă, deoarece sistemele clasice de apărare antiaeriană, bazate pe rachete, sunt prea costisitoare.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Rolul omului, pus sub semnul întrebării
Ucraina a deschis astfel un nou domeniu în plină dezvoltare: dronele interceptoare de drone, în timp ce inteligența artificială a devenit elementul central pentru ghidare și țintire rapidă. Autonomia completă a dronelor pare încă departe, dar inteligența artificială joacă deja un rol esențial de asistență. Eric Schmidt, fost CEO Google și actual director Swift Beat, care furnizează Kievului drone cu inteligență artificială, consideră că echipamentele nu vor deveni 100% automatizate. „În viitorul previzibil, veți avea mai întâi dronele, apoi oamenii”, a declarat recent la Kiev.
Pe front, soldații vor rămâne indispensabili, fie și doar pentru a planta steagul și a ocupa poziții. Acesta este vertijul acestui război, care obligă armatele europene să își consolideze atât mijloacele tradiționale — blindate, lovituri la distanță lungă, apărare antiaeriană și poate chiar descurajare nucleară — cât și să integreze rapid noile tehnologii: roiuri de drone, radare, supraveghere și conectivitate spațială.
„Pentru a descuraja și a apăra, armatele au nevoie de întregul spectru de capabilități, de la mijloace accesibile în masă până la tehnologie de vârf”, subliniază amiralul Pierre Vandier, comandant suprem aliat pentru transformare al NATO. Pentru a combina rapiditatea, masa și tehnologia, angajamentul statelor europene din Alianța Atlantică de a crește cheltuielile pentru apărare de la 2% la 3,5% din PIB este necesar, insistă acesta.
