Curtea Constituțională a Republicii Moldova a declarat inadmisibilă o sesizare privind regulile de organizare a activității executorilor judecătorești, menținând în vigoare prevederile care limitează constituirea birourilor asociate.
Autorul sesizării susține că regulile de asociere într-un birou asociat al executorilor judecătorești și obligația de a-și înregistra o formă de organizare a activității afectează exercițiul dreptului de asociere, al dreptului la muncă și la protecția muncii, precum și al dreptului de proprietate ale executorilor judecătorești, potrivit bizlaw.
Citește și: Cartelele SIM vor fi vândute doar în baza buletinului de identitate. Proiect elaborat de MAI
Curtea precizează că, în jurisprudența sa, a subliniat că executarea hotărârilor judecătoreşti este parte integrantă a dreptului la un proces echitabil şi stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului de executare constituie o obligaţie pozitivă şi o prerogativă exclusivă a statului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, inclusiv referitoare la subiectul responsabil de înfăptuirea acestei executări. De asemenea, Curtea a stabilit că instituţia executorilor judecătoreşti constituie un element al statului de drept, şi deoarece aceştia sunt legitimaţi să aplice forţa publică coercitivă, statului îi revine obligaţia de a întreprinde toate măsurile necesare, inclusiv referitoare la organizarea şi activitatea executorilor judecătoreşti, pentru ca ei să exercite în mod legal competenţele cu care au fost învestiţi.
Curtea observă că autorul invocă și incidenţa articolului 11 din Convenţia Europeană, care garantează libertatea de întrunire şi de asociere. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la asociere, garantat de articolul 41 din Constituţie, prevede posibilitatea cetăţenilor de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaţiuni social-politice sau alte tipuri şi forme de organizaţii, care nu au scopuri lucrative şi nu urmăresc obţinerea sau împărţirea unor beneficii. Pe baza acestui drept, persoanele pot participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală sau de a-şi realiza o serie de interese legitime comune.
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că, pentru ca o asociație să intre sub incidența protecției oferite de articolul 11, aceasta trebuie să acționeze în calitate de entitate de drept privat. Noţiunea de „asociere” are un sens autonom, iar încadrarea acesteia în dreptul naţional are doar o valoare relativă şi nu constituie decât un punct de plecare. În jurisprudența Curții, criteriile pentru a determina dacă o asociație trebuie considerată privată sau publică sunt următoarele: înființarea de către persoane particulare sau de către legislator, integrarea în structurile statului, învestirea cu competențe administrative, de reglementare și disciplinare și urmărirea unui obiectiv de interes general.
Curtea menționează că executorul judecătoresc este persoană fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public și, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, este exponentul puterii de stat. De altfel, executorul judecătoresc este persoana autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii, acesta este independent în activitatea sa şi se supune numai legii.
Curtea notează că executorul judecătoresc îndeplineşte o activitate de interes public şi asigură realizarea unui scop de interes general. Așadar, prevederile contestate prin care sunt stabilite formele și regulile de organizare a activității executorilor judecătorești nu fac incidentă libertatea de asociere, garantată de articolul 41 din Constituție.
Cu referire la articolul 43 din Constituție, autorul susține că „limitarea nejustificată a posibilității de asociere profesională are consecințe directe asupra accesului la muncă și exercitării unei activități liber alese” de către executorii judecătorești.
Referitor la acest articol, anterior, Curtea a reţinut că stabilirea unor criterii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului constituţional la muncă. Având în vedere că activitatea executorului judecătoresc este o activitate de interes public, statului îi revine obligaţia de a întreprinde toate măsurile necesare, inclusiv organizarea activității executorilor judecătoreşti, pentru ca ei să exercite în mod legal competenţele cu care au fost învestiţi. Așadar, Curtea observă că, deși prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate stabilesc condiţii de organizare profesională și obligația executorilor judecătorești de a le respecta, nu este afectat exerciţiul dreptului la muncă protejat de articolul 43 din Constituţie.
Curtea observă că legea stabilește dreptul executorilor de a se asocia pe baza criteriului teritorial, și anume în circumscripţia aceleiaşi judecătorii. Curtea observă că prin precizarea regulilor de constituire a unui birou și de asociere legea asigură ordonarea activității executorilor judecătorești, repartizarea echitabilă a acestora în teritoriu, precum și facilitează aplicarea unui regim fiscal transparent și predictibil pentru toți executorii judecătorești, indiferent de forma juridică de organizare.
Curtea reține că prin modificările contestate Parlamentul a clarificat criteriile de organizare a activităţii și de înregistrare ale formelor de organizare a executorului judecătoresc. De altfel, articolul 25 din Legea privind executorii judecătorești, în redactarea anterioară Legii nr. 367 din 21 decembrie 2023, stabilea, ca regulă generală, că executorul judecătoresc îşi are biroul în circumscripţia judecătoriei pentru care a fost învestit în funcţie. În acest birou puteau activa unul sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi. În acest context, Curtea nu confirmă afirmațiile autorului privind caracterul imprevizibil al normelor contestate și existenţa aşteptărilor legitime ale executorilor judecătorești de a-și constitui forme de organizare în lipsa unor reguli. Mai mult, Parlamentul a stabilit o perioadă tranzitorie de un an în cadrul căreia executorii judecătorești urmează să asigure înregistrarea unei forme de organizare în modul reglementat.
În fine, referitor la pretinsa afectare a dreptului de proprietate prin imprevizibilitatea veniturilor pe care executorii judecătorești le-ar putea obține în condiții de asociere liberă, Curtea reiterează jurisprudența sa constantă, în care a precizat că articolul 46 oferă protecţie doar bunurilor actuale ale unei persoane. Astfel, veniturile viitoare nu pot fi considerate „bunuri”, decât cu excepţia cazului în care dreptul a fost deja câştigat sau este sigur că va fi plătit. Aşadar, de vreme ce autorul pretinde existenţa unei ingerinţe în dreptul de proprietate asupra unor venituri pe care executorii judecătorești doar ipotetic le-ar putea obține, Curtea menționează că acestea nu constituie un „bun” protejat de Constituție. Astfel, Curtea menționează că prevederile contestate nu afectează dreptul de proprietate.
Citește și: Moldova va exporta energie electrică din surse regenerabile în Ucraina
Referitor la capătul sesizării care susţine existenţa unei ingerinţe în articolul 126 din Constituţie, Curtea precizează că acest articol obligă statul să asigure, inter alia, libertatea comerţului şi a activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, precum şi îi impune statului obligaţia de a crea un cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie. Autorul sesizării susţine că normele contestate reduc capacitatea executorilor judecătorești de a concura liber în domeniul de activitate desfășurat. Totuși, Curtea notează că activitatea executorului judecătoresc nu este o activitate economică sau de întreprinzător.
