Un hormon numit FGF21 poate combate obezitatea la şoareci prin activarea unui circuit cerebral recent identificat, legat de metabolism. În mod surprinzător, acesta acţionează în mezencefal – aceeaşi regiune vizată de medicamentele GLP-1, precum Ozempic şi Wegovy -, însă printr-un mecanism complet diferit: în loc să suprime pofta de mâncare, FGF21 accelerează arderea energiei în organism. Descoperirea ar putea deschide, conform Science Daily, calea către tratamente mai precise pentru pierderea din greutate şi afecţiunile hepatice.
Oamenii de ştiinţă au descoperit modul în care un hormon natural poate inversa obezitatea la şoareci, iar răspunsul se află în creier. Cercetătorii de la Universitatea din Oklahoma, Statele Unite, au descoperit că hormonul acţionează prin trimiterea de semnale către o regiune a creierului care contribuie la controlul metabolismului şi al apetitului. Aceasta este aceeaşi zonă generală vizată de medicamentele GLP-1 pentru pierderea din greutate utilizate pe scară largă. Constatările au fost publicate în jurnalul ştiinţific Cell Reports.
Hormonul, cunoscut sub numele de FGF21, a atras deja atenţia ca potenţială ţintă pentru noi terapii. Medicamentele concepute să acţioneze asupra acestei căi sunt testate în prezent în cadrul unor studii clinice pentru steatohepatita asociată disfuncţiei metabolice (MASH), o formă gravă de boală a ficatului gras.
Dr. Matthew Potthoff, cercetător principal, şi echipa sa s-au concentrat asupra înţelegerii exacte a modului în care apar efectele FGF21. Rezultatele lor arată că acest hormon acţionează prin intermediul creierului posterior. “În studiile noastre anterioare, am descoperit că FGF21 transmite semnale către creier în loc de ficat, dar nu ştiam exact în ce zonă a creierului”, a declarat Potthoff, profesor de biochimie şi fiziologie la Facultatea de Medicină a Universităţii din Oklahoma şi director adjunct al Centrului de Diabet Harold Hamm din cadrul OU Health. “Am crezut că vom descoperi că acesta transmite semnale către hipotalamus (care este implicat pe scară largă în reglarea greutăţii corporale), prin urmare am fost foarte surprinşi să descoperim că semnalul se adresa creierului posterior, unde se crede că acţionează analogii GLP-1”, a spus el.
Mai exact, FGF21 interacţionează cu două zone ale creierului posterior numite nucleul tractului solitar (NTS) şi aria postremă (AP). Aceste regiuni comunică apoi cu o altă structură cerebrală cunoscută sub numele de nucleul parabrachial. Acest lanţ de semnalizare este esenţial pentru capacitatea hormonului de a influenţa metabolismul şi de a reduce greutatea corporală.
“Acest circuit cerebral pare să medieze efectele FGF21”, a spus Potthoff. “Sperăm că identificarea circuitului specific poate ajuta la crearea unor terapii mai ţintite, care să fie eficiente, fără efecte secundare. Analogii FGF21 au efecte secundare precum probleme gastrointestinale şi, în unele cazuri, pierderea masei osoase”, a adăugat cercetătorul.
Deşi medicamentele FGF21 şi GLP-1 vizează zone similare ale creierului, acestea acţionează în moduri foarte diferite. Medicamentele GLP-1 reduc apetitul şi consumul de alimente, în timp ce medicamentele FGF21 cresc activitatea metabolică, ajutând organismul să ardă mai multă energie şi să piardă din greutate.
Potthoff şi echipa sa sunt încrezători că această cercetare ar putea duce la noi tratamente atât pentru obezitate, cât şi pentru MASH. “Deşi acest studiu s-a concentrat asupra mecanismului prin care FGF21 reduce greutatea corporală, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla dacă acest circuit mediază şi capacitatea FGF21 şi a analogilor săi de a inversa MASH”, a afirmat el.
