Liderul american va avea dificultăți în a prezenta acordul anunțat cu Teheranul drept un succes dacă principalul său rezultat se va limita la redeschiderea strâmtorii Ormuz.
Probabil că ar fi putut evita ceea ce seamănă cu un fiasco în relația cu Iranul dacă și-ar fi ascultat aliații din G7, pe care îi reîntâlnește luni la Evian. Aceeași concluzie se aplică și în cazul Ucrainei, scrie Le Monde, potrivit stiripesurse.
Citește și: Chișinăul apără dreptul militarilor moldoveni de a purta drapelul național în Zona de Securitate
Donald Trump participă la summitul G7 organizat de Franța la Evian (Haute-Savoie) eliberat de o povară: impasul strategic la care a condus războiul declanșat împreună cu Israelul împotriva Iranului, la 28 februarie. În așteptarea publicării conținutului acordului anunțat duminică, 14 iunie, între Washington și Teheran pentru a pune capăt conflictului, un lucru se impune cu evidență.
Dacă principalul său rezultat pe termen scurt se va limita la redeschiderea strâmtorii Ormuz, pe care toată lumea o putea traversa înainte de începerea ostilităților, Donald Trump va trebui să depună eforturi considerabile pentru a prezenta acest lucru drept un succes.
Liderul de la Casa Albă ar fi putut evita ceea ce seamănă cu un eșec răsunător dacă i-ar fi ascultat pe aliații pe care îi va reîntâlni pe malurile Lacului Léman și pe care i-a tratat cu dispreț de la revenirea sa la Casa Albă.
Puși în fața faptului împlinit odată cu atacul împotriva Iranului, ceilalți membri ai G7 s-au distanțat imediat de acest aventurism. Donald Trump a răspuns multiplicând amenințările la adresa Alianței Nord-Atlantice. La un moment dat, el a luat chiar în calcul mobilizarea NATO pentru a ieși din acest impas, într-o încălcare evidentă a misiunii defensive a organizației.
În loc să răstoarne regimul iranian sau să îi anihileze capacitățile militare, atacul americano-israelian a evidențiat, dimpotrivă, reziliența acestuia. Pe lângă loviturile lansate asupra statelor arabe de la Golful Persic, Iranul a reacționat mai ales într-un mod perfect previzibil, blocând strâmtoarea Ormuz și transformând astfel un simplu conflict regional într-o criză sistemică la scară mondială. În fața dificultăților, tandemul care a inițiat războiul – Donald Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu – a afișat treptat obiective divergente, chiar antagonice.
Aceeași concluzie privind lipsa de clarviziune a Statelor Unite este valabilă și în cazul Ucrainei. Donald Trump a crezut poate că suspendarea ajutorului militar american va fi suficientă pentru a obliga Kievul să accepte dictatele Moscovei. A fost însă ignorată determinarea ucrainenilor. Avantajul tehnologic pe care l-au dobândit în ultimele luni în războiul dronelor le permite nu doar să mențină mai ferm decât în trecut linia frontului din Donbas, ci și să intensifice atacurile în profunzimea teritoriului rus. Aceste lovituri scot la iveală realitatea conflictului pe care regimul rus încearcă să o ascundă propriei opinii publice.
Cum covorul roșu întins în august 2025 de Donald Trump la Anchorage (Alaska) pentru liderul de la Kremlin nu a produs niciun rezultat, președintele Statelor Unite ar trebui, în sfârșit, să acorde atenție mesajelor repetate ale aliaților săi europeni. Aceștia observă în mod constant că doar raportul de forțe îl va determina pe Vladimir Putin să pună capăt acestui război de agresiune devastator, a cărui durată o depășește acum pe cea a Primului Război Mondial.
Citește și: Cresc cheltuielile pentru apărare
Prea multe dosare opun Statele Unite majorității celorlalți membri ai G7 – de la comerțul internațional și politicile energetice până la suveranitatea digitală – pentru a imagina că summitul de la Evian ar putea ajunge la concluzii substanțiale care să reflecte o viziune comună asupra lumii. Însă incapacitatea președintelui american de a atinge obiectivele diplomatice pe care și le-a fixat ar trebui să îl conducă, cel puțin în această privință, la o necesară reevaluare a propriilor opțiuni.
